* De-a lungul timpului, ideea cartilor blestemate a fascinat si a inspirat numerosi oameni de cultura. Totusi, in istorie, aceasta idee se detaseaza de simpla fictiune. De-a lungul epocilor, numeroase carti au fost distruse in mod sistematic, dupa ce au fost etichetate ca fiind "interzise". Chiar Vaticanul a creat o lista cu astfel de lucrari, cunoscutul "Index Librorum Prohibitorum". In perioada Inchizitiei, simpul fapt de a vedea sau de a atinge o astfel de lucrare putea fi si era adesea pedepsit cu moartea *
In prezent, cartile vechi cu subiect interzis, in special cele care trateaza domeniul demonologiei, sunt considerate ca fiind cele mai valoroase si se gasesc in topul preferintelor colectionarilor. Acest lucru se datoreaza in principal raritatii acestui tip de carte, lucru care ii sporeste mult valoarea. Astfel de carti au fost catalogate intr-un moment al istoriei ca fiind "interzise" de catre una sau de catre ambele autoritati principale ale vremii, anume, Biserica sau Statul. Din aceasta cauza, cartile au fost vanate si arse, in cele mai multe cazuri, impreuna cu autorii si posesorii lor.
In trecut, existau chiar gravori considerati "interzisi", din simplul motiv ca acceptau sa realizeze gravuri pentru astfel de lucrari. Unii dintre acestia erau chiar foarte talentati si ar fi avut sansa de a ajunge in topuri, daca ar fi refuzat aceste comisioane. Dovada talentului lor poate fi admirata si astazi, in lucrarile care au supravietuit. Un astfel de exemplu sunt gravurile de tip "Danse Macabre". Cea mai cunoscuta astfel de gravura este, probabil, cea a lui Michael Wolgemut, din lucrarea "Liber Chronicarum" (1493). Aceste gravuri ii reprezinta pe Zeii Mortii dansand cu oameni din toate straturile sociale. Este sugerata astfel, intr-un mod subtil si elegant, ideea egalitatii mortii. La momentul cuvenit, fie mai devreme, fie mai tarziu, moartea vin
