Roberto Di Matteo, omul care a bătut-o pe Barcelona, a fost la un pas să devină măcelar înainte să se apuce de fotbal. "Nu m-am făcut măcelar, dar am învăţat să mânuiesc cuţitele", glumeşte antrenorul lui Chelsea într-un interviu acordat revistei engleze FourFourTwo.
Născut în Elveţia, în 1970, Di Matteo a făcut carieră la Lazio, Chelsea şi în naţionala Italiei. "Mi-am dat seama că am reuşit ca fotbalist când am fost desemnat jucătorul anului în Elveţia (n.r. - în 1993, când a câştigat titlul cu Aarau). Am fost cel mai fericit, mai ales că am luat şi campionatul atunci, primul după 79 de ani pentru Aarau. Apoi, viaţa mi s-a schimbat complet când am semnat cu Lazio. A fost o şansă enormă pentru un tânăr dintr-un mic orăşel elveţian (n.r. - Schaffhausen). Pe urmă a fost Chelsea. Am fost un om norocos", îşi aminteşte fostul internaţional Italian.
Distrus de accidentări
Chiar dacă spune că a fost un tip norocos, Di Matteo nu uită de accidentările care l-au marcat cel mai mult: "Fotbalul mi-a frânt inima în sezonul 1993-1994, când m-am lovit şi nu am mai putut merge la Cupa Mondială cu Italia. Am fost distrus. A doua oară când m-am simţit la fel a fost în 2000. Jucam chiar în Elveţia, contra lui St. Gallen, rivala lui Aarau, când am suferit o triplă fractură la picior şi mi-am încheiat cariera".
Dacă nu s-ar fi făcut fotbalist, probabil că Di Matteo ar fi fost astăzi măcelar. "N-am mai spus asta nimănui până acum. La 16 ani, voiam să mă fac măcelar. Chiar am fost ucenic trei săptămâni într-o măcelărie, dar mi-am dat seama repede că n-ar fi bine să fac asta tot restul vieţii. Am rămas totuşi cu ceva: acum ştiu să mânuiesc cuţitele. Tata a fost foarte ruşinat când a fost nevoit să-i spună măcelarului că nu voi continua să muncesc acolo", povesteşte omul momentului în fotbalul mondial.
Dacă mi s-ar putea îndeplini o dorinţă,
