Şi pe ţărm

cuvintele pe care nu mi le spui

mă strivesc

sunt un scafandru ce îşi târăşte

mereu în spinare

înecul

în adâncul mării

ca şi pe ţărm

mereu acolo apăsându-mi umerii

cuvintele pe care nu mi le spui

Pe marginea somnului, eu

Tu adormi mereu primul.

Tu eşti cel obosit.

Gladiatorul târât de picioare

afară

din ring.

Cel ce se hrăneşte cu pauze.

Eu rămân aici cu frigul,

cu totul.

Frigul e făcut din ghemotoace mari

de păr ud, îngheţat.

Frigul e apropierea.

Prin somn mă priveşti

ca pe un zid colorat.

Te striveşti în vis

de un zid colorat.

Frumuseţea mea te închide

în cutia ei de conserve.

Nu e numai privirea mea aici.

Sunt privirile tuturor femeilor

care nu te-au privit.

Sunt gesturile tale de renunţare.

Şi gesturile mele cu ochii închişi

care îţi populează camera.

Deschide sertarul.

Priveşte-ţi somnul.

Acestea sunt marginile mele.

Kriegswitwe

sunt într-un azil al văduvelor de război.

aici igrasia e o formă de mângâiere.

stă deasupra. nu se dezlipeşte.

exersăm încet cu pereţii.

asistentele aduc pe targă răniţii, încolonaţi.

noi îi plângem, îi pansăm,

apoi le punem crucea pe piept,

sărutul nostru translucid.

şi golim rafturile unde totul putrezeşte

îi stivuim acolo.

e un fel de bibliotecă de care avem grijă

şi îi dăm cu parfum.

igrasia luminează pereţii, chipurile

noastre.

e ca o veioză.

războiul durează de câţiva ani buni,

e trafic intens de răniţi

noi suntem angajate cu jumătate de normă,

cu un singur obraz.

pe celălalt nu îl întoarcem niciodată.

îl păstrăm ca