"Se curata partidul de oportunisti", a declarat Emil Boc, dupa ce fostul vicepresedinte PDL Mihaela Popa a trecut in barca liberala, consfintind practic majoritatea USL la Senat.
Avea sa o urmeze dupa putin timp deputatul PDL de Timis, Marius Dugulescu. Este si aceasta o cheie de interpretare a hemoragiei cu care se confrunta democrat liberalii. Pentru ca una este sa pleci din partid in urma unor dispute ideologice sau principiale dure, pentru a ramane independent cel putin o vreme si cu totul altceva sa sari dintr-o functie importanta intr-un partid direct in partidul adversar, eventual tot intr-o functie de varf, asa cum a facut Sorin Frunzaverde.
Dar cred ca explicatia lui Emil Boc nu este nici singura si nici macar cea mai importanta morala a migratiei de proportii din PDL. Morala autentica ar trebui extrasa din combinarea a ceea ce se intampla acum cu ceea ce s-a intamplat dupa ce PD, cu Traian Basescu la Cotroceni, si-a inceput ascensiunea fulminanta.
Expandarea PD de 7-8% pana la dimensiunile PDL de 33-35% s-a bazat in foarte mare masura pe traseisti si pe magnetismul pe care acest partid vioi si in ascensiune il exercita tocmai asupra oportunistilor. Numai in acesta legislatura, dupa algerile prezidentiale din 2009, PDL a inghitit 14 parlamentari ai Opozitiei. Insusi actualul ministru de Interne, Gabriel Berca, a schimbat PNL cu PDL in 2010.
Actuala coalitie are in componenta un partid intemeiat pe traseism si tradare, UNPR, si alcatuit exclusiv din transfugi de prin alte partide, in special PSD. De la niciun parlamentar dupa alegerile din 2008, cand nici nu exista, UNPR a reusit sa racoleze 34 de parlamantari. Daca tragem linie, vedem ca Puterea si-a bazat majoritatea pe aproape 50 de traseisti, un numar suficient de mare pentru a anula orice fason principial. Si asta doar la nivel central. Daca ne ducem in ter