"Să fiu sincer, deşi oamenii de acolo sunt de treabă, nu au absolut nimic cu românii. Apreciază omul în funcţie de ce fel de om este şi nu în funcţie de naţia lui. Dar pur şi simplu nu simt că realizez cu ei aceeaşi legătură. Asta poate fi dintr-o multitudine de cauze. Sufletul meu, prietenii mei, legăturile pe care le-am creat se află tot aici. O să vreau la un moment dat să mă întorc. Nu zic că e greşit dacă cineva procedează altfel, bineînţeles. Dar, deocamdată, Anglia are o economie extrem de puternică şi ideal pentru mine ar fi ca, odată ce-mi închei studiile (licenţă, masterat, eventual un doctorat), să lucrez acolo, să câştig bani (pentru că - hai să fim serioşi! - tuturor ne trebuie bani) şi apoi să mă întorc aici, în ţară", oftează Ion Ambrinoc.

Până şi mâncarea îl face să îi fie dor de casă: la englezi, nu are gust, nu este deloc hrănitoare şi se vede de la o poştă că este plină de chimicale.

"Am ajuns să-mi iau de acasă borcane întregi de brânză şi de mămăligă, doar ca să am ceva bun de mâncare. Eu zic aşa: dacă, după două ore de la masă, mi se face iar foame şi văd că un trimestru la ei efectiv mă îngraşă, ceva este în neregulă cu mâncarea lor. Plastice, E-uri, organisme modificate genetic... tot ce se poate. Am avut câteva experienţe - un articol nu poate cuprinde tot ce pot spune despre mâncarea britanicilor. Am stat patru luni pe-acolo şi m-am umplut de experienţe", povesteşte studentul.

"Multe lucruri costă bani şi, când pleci cu 2.000 de lire pe trimestru (trimestru de două luni; avem trei trimestre), iar din banii ăştia peste 1.000 se duc pe cazare şi mai trebuie să şi mănânci, trebuie să îţi drămuieşti bine banii şi asta cam înveţi. Eu am avut acum câteva luni şi un ghinion: probleme cu dinţii. S-a dus la bănet pe treaba asta... Aş fi venit în România, dar nu mai dormisem de patru nopţi", îşi aminteşte tânărul. @N_