Interviu cu pictoriţa Ruxandra Ilfoveanu
Pictoriţa Ana Ruxandra Ilfoveanu - un nume important în arta contemporană românească - pare să trăiască în paradisul artei. Desigur, trimiterea se referă şi la unul dintre ciclurile sale majore, cel pe tema "Paradisului", cu subtemele "Paradisul pierdut" şi "Paradisul regăsit"... Un univers în cheie figurativă, cu elemente surrealiste, în care simţi că ţi-ai putea tempera întrebările, exasperările sau fleacurile cotidiene... importante ale propriei lumi; dar, mai cu seamă, în care ţi-ai putea odihni amintirile. Întâlnirea cu Ana Ruxandra Ilfoveanu în expoziţia personală "Un altfel de portret", deschisă la Galeria Dialog din Bucureşti, până în 24 aprilie - a 14-a personală din cariera sa - mi-a întregit portretul unei distinse şi discrete artiste pentru care, în artă, dar şi în viaţă, "farmecul lucrurilor mărunte" are un loc aparte. Sintagma este, de fapt, titlul uneia dintre lucrările sale, expusă la Galeria Dialog.
- Sunteţi la prima personală pe acest an, şi la cea de-a 14-a din cariera dvs. Este o perioadă anume în viaţa unui artist când trebuie să apară mai frecvent în public?
- În primul rând, acest lucru mi se pare normal, mai ales pentru situaţia artiştilor din generaţia mea, care, din păcate, destul de mulţi s-au cam lăsat păgubaşi... Eu vreau să expun pentru că am de spus ceva şi, probabil, la o vârsta ca a mea, ai ce spune cu adevărat, după o experienţă de lucru îndelungată, după atâţia ani de lucru, mai mult de patru decenii, şi nu numai de lucru, ci şi de viaţă. Practic, am lucrat intens cam de 25 de ani, dacă îmi amintesc bine ritmul expoziţional...
-Vă amintiţi de o perioadă din cariera dvs. în care arta era înţeleasă, acceptată, primită şi privită cu alţi ochi, mai buni, comparativ cu ceea se întâmplă astăzi cu arta contemporană?
-Întorcându-ne puţin
