Trebuie să spun încă de la început că am fost puţin sceptic atunci cînd am primit documentarul lui Laurentiu Calciu înainte de vizionarea de la festivalul One World Romania ediţia 2010. Şi nu din vina autorului - cu atît mai mult cu cît filmul său, premiat la Astra Fest mă entuziasmase - ci pentru că pur şi simplu momentul Revoluţiei din 1989 mi se părea că nu mai poate fi transformat intr-un subiect vandabil/lizibil după numărul interminabil de reportaje-foileton transmise de televiziuni sau în media scrisă în ultimele decenii. După Revoluţie/After the Revolution nici nu-și propune să placă cu tot dinadinsul: este în primul rînd o restituire construită cu instrumentarul unui bricoleur. Cea a unei realităţi care, în goana generală după senzaţionalul specific momentelor de ruptură istorică şi socială, nu pare să fi interesat, din păcate, pe nimeni. Este vorba de "democraţia de colţ de stradă” care se năştea din infinitele pălăvrăgeli care dantelau viaţa socială a centrului Bucureştiului imediat după 1989.

Această restituire se face pe baza unui material brut unic: filmări pe casete VHS care surprind pe o perioadă de o jumătate de an corul haotic de voci, cele mai multe anonime, în plin proces de interpretare a evenimentelor la zi, de la cauzele prăbuşirii socialismului, privatizări ale fabricilor şi resurselor naturale, afilierea sau repudierea unui partid politic sau altul, şi pînă la viitorul incert de pe harta tranziţiei.

DE ACELASI AUTOR Leasing, claxoane şi haos House in progress... Salvaţi bodega cinstită! Efectul de real al pufului de găinăCamera video a fostului profesor de matematică (la momentul filmărilor) Laurenţiu Calciu devine instrumentul perfect al unei etnografii întreprinse discret, în care autorul preferă o formulă – să-ispunem – metodologică dificilă, aceea de a nu pune întrebări, ci înregistrarea non-intruzivă a nucleelor de intera