Scara măgarilor
Pe o scară a măgarilor, câţiva plagiatori recenţi din Europa ar ocupa, în ordinea importanţei funcţiei publice, următoarele locuri: 1) un preşedinte de ţară; 2) un ministru; 3) un parlamentar. Despre primii doi aţi aflat mai demult, ca şi despre ţările lor, Ungaria şi, respectiv, Germania. Despre cel de al treilea, aţi fi putut afla abia acum două săptămâni dintr-un articol în forma unei scrisori deschise din revista 22 datorat Brînduşei Armanca. Bănuiţi, desigur, care e ţara. Să vă spunem şi numele: senatorul de Teleorman, Alexandru Mocanu. Ordinea pe scara cu pricina o puteţi stabili dumneavoastră, cel puţin pentru locurile doi şi trei, fiindcă primul nu e negociabil. Nu ştim dacă senatorul nostru naţional a scris o teză de doctorat, precum acelea plagiate de preşedinte şi de ministru, ceea ce a plagiat el, cu mai multă modestie, fiind un text publicistic al Brînduşei Armanca, pe care l-a reprodus aproape integral şi, fireşte, fără ghilimele şi fără indicarea sursei, cu ocazia unei declaraţii politice din Senat. „Declaraţiile politice nu sunt volume de proză sau de poezie ca să ai drepturi de autor”, s-a explicat Alexandru Mocanu. Logica explicaţiei ne scapă: nu despre drepturile de autor cuvenite pentru o declaraţie parlamentară e vorba, ci despre acelea cuvenite pentru un articol de presă, fiindcă nu Brînduşa Armanca l-a plagiat pe Alexandru Mocanu, ci viceversa. N-am înţeles însă prea bine de ce păgubita se consideră lipsită de dreptul ei de autor prin reproducerea textului într-o declaraţie nesupusă Legii 8/96: tocmai fiindcă lucrurile stau viceversa, ea poate să reproducă declaraţia când şi unde vrea, chiar şi într-un volum de articole propriu şi, încă, fără ghilimele şi fără să precizeze sursa!
Aproximaţiile domnului Boia
Sever Voinescu face recurs în DILEMA VECHE din 5-11 aprilie la severa
