Un număr de 13 preşedinţi de consilii judeţene din 41 sunt la al doilea mandat şi majoritatea atacă un al treilea la alegerile din 10 iunie. Doi sunt la al treilea mandat, iar unu a şi uitat să numere anii de când conduce judeţul. Numele lui este Marian Oprişan şi este în conducerea Vrancei de 20 de ani. De când sunt aleşi uninominal, preşedinţii consiliilor judeţene (CJ) au căpătat o putere formidabilă - sunt, practic, stăpânii pe judeţ. Pentru că ei împart celorlalţi bună parte din bani.
Într-o postare pe site-ul său Marian Oprişan, şeful de la Vrancea, îşi aminteşte de copilărie cu modestia unui om pe care bunăstarea nu l-a făcut să uite de unde a plecat: pe când era copil, în timpul iernii, el şi fratele său aveau o singură pereche de pantofi pe care o încălţau pe rând să meargă la şcoală. Dar, cum adaugă el, a învăţat atunci că "educaţia e singura cale de a ieşi din sărăcie".
Dacă te uiţi pe declaraţia de avere observi că Marian Oprişan şi-a atins visul. Nu este chiar baronul baronilor cum presa a scris, dar are după ce bea apă: patru apartamente şi venituri salariale lunare de 4.000 de lei, într-un judeţ în care câştigul salarial mediu net este unul dintre cele mai mici din ţară - 1.088 lei.
Sigur, Oprişan nu este atât de bogat pe cât colegul său Liviu Dragnea (mai multe terenuri intravilane, case de locuit şi de vacanţă, spaţii comerciale) aflat la conducerea Consiliului Judeţean Teleorman de 12 ani, după ce mai fusese alţi patru prefect al judeţului (între 1996 şi 2000). Dar nu pomeneşte în respectiva declaraţie de un domeniu întins pe care l-ar avea la Baloteşti - şi de care presa a scris în mai multe rânduri - semn că nu îl are, sau nu pe numele lui. Marian Oprişan are însă un proces pe rol încă din 2006, pentru o presupusă deturnare de fonduri publice pe care procurorii i-o atribuie. Prejudiciul ar fi de peste 2 mil. euro. Opr
