La 27 de ani Darko Lukanovic poate spune că le-a trăit pe toate. A trecut peste un război când era copil şi spune că se simte încă croat, deşi Suedia a fost ţara care l-a adoptat. A evoluat în aceeşi echipă cu Ibrahimovic, pe care îl consideră cel mai mare jucător din istoria Suediei, şi spune că n-a jucat niciodată fotbal pentru bani.

Croato-suedezul Darko Lukanovic a venit în toamnă la Sibiu, liber de contract. Avea deja experienţa campionatelor Suediei, Belgiei sau Spaniei, unde a jucat în Secunda Division. Spune că românii l-au impresionat imediat pentru că i-au amintit de Iugoslavia. "Am întâlnit oameni foarte amabili şi cu poftă de viaţă. Sunt croat, născut pe teritoriul actualei Bosnia Herţegovina, am copilărit în Suedia şi am jucat în Belgia şi Spania. Nu mi-a fost greu să mă obişnuiesc pentru că îmi plac scimbările. Românii sunt însă speciali. Le place să trăiască viaţa. Le place să stea la o cafea sau să iasă pe o terasă, exact ca şi croaţii. În Suedia, oamenii sunt preocupaţi doar de muncă, iar după merg acasă. Ies foarte rar în oraş", povesteşte Lukanovic, care a fost cucerit imediat şi de fetele din România. "Încă ceva. Aveţi femei frumoase (n.r. rîde). Am o prietenă româncă de câteva luni. O cheamă Anca", dezvăluie suedezul.

"Am fugit de rachete şi grenade"

Lukanovic a plecat din fosta Iugoslavie în 1994 şi s-a refugiat împreună cu familia în Suedia. Spune că războaiele în care Croaţia şi Bosnia şi-a dobândit independenţa, la începutul anilor '90 l-au determinat să plece. "Aveam 10 ani şi îmi amintesc că erau grenade care explodau, rachete care cădeau din senin. A fost groaznic. Nici nu vreau să-mi amintesc", rememorează Lukanovic zilele pe care le-a trăit în război.

Cupa Mondială din 1994 l-a prins în Suedia. Îşi aminteşte de sfertul de finală dintre România şi Suedia, pierdut de "generaţia de aur" la penalty-uri. S