Lavinia Zanfir este profesor de pian la Gimnaziul de Stat “Augustin Maior, Şcoala de Muzică şi Arte Plastice” şi director adjunct din ianuarie 2012. Interviul ne-a oferit un prilej de a privi în ansamblu aspecte care altminteri, ar rămâne ignorate ori pur şi simplu, neînţelese, dar care sunt puse în balanţă din punctul de vedere al unui profesor cu experienţă.
Reporter: Faceţi parte din conducerea unei unităţi şcolare. Care este cea mai mare responsabilitate pe care v-o asumaţi în această postură?
Lavinia Zanfir: De foarte puţin timp conduc Secţia de Muzică și Arte Plastice a Gimnaziului de Stat ”Augustin Maior” din Reghin, deci răspunsul la această întrebare nu are în spate experiența unui manager. Cu toate acestea, sunt conștientă de marea responsabilitate pe care o am, în primul rând față de factorul uman implicat în actul educațional, de buna relaționare interumană între conducere și profesori, profesori și elevi, profesori și profesori, școală și părinți. În meseria de dascăl, în special de profesor de instrument sau de arte plastice, este foarte important să-ți găsești un echilibru ca să poți face față cerințelor invocate de specificul meseriei. Conducerea instituției de învățământ vocațional are datoria să asigure acel cadru care să-i permită profesorului să-și desfășoare activitatea la cote cât mai înalte, să poată face artă alături de elevii săi. Pentru atingerea acestui deziderat, cel care răspunde de instituție va trebui să cunoască profesorii și elevii de care răspunde, și ,în același timp, să-i cunoască și pe părinții elevilor. Datorită faptului că educația înseamnă interferența factorilor umani, cea mai importantă calitate a unui director trebuie să fie legată de cunoașterea a tot ce înseamnă relație, atitudine, nevoie: a celor care educă dar și a celor educați.
Rep.: Credeţi că un director de şcoală este, să spunem, un m
