Realizez imediat ca am derapat de la bucuria indusa de marea renastere produsa de primavara. Ma autoflagelez si concluzionez ca cel care imi strica prezentul pentru un incert viitor sint chiar eu. Imi este putin ciuda ca nu ma pot penaliza. In dimineata premergatoare Duminicii Pastelui am avut surpriza si bucuria de a-mi incinta ochii cu o explozie de flori in gradina. Caisii si ciresii s-au intrecut in a etala ceea ce este mai frumos in lumea aceasta, florile. Oricit de preocupat ai fi cu iuresul zilnic in care traiesti, te opresti din toate si ochii transmit spre creier bucuria indusa de frumos. Evident ca frumos este si un tablou, o sculptura, o carte, dar toate sint lipsite de viata si, mai ales, de miracolul trezirii la viata. Primavara prepara in tainice procese lasate de Dumnezeu minunea eternitatii. Viata care invinge moartea, bucuria reinvierii si perpetuarii zidirii Creatorului. Natura in acest an pare foarte grabita si ne da impresia ca ceva neobisnuit s-a produs in lumea aceasta, prea preocupata cu lucruri neesentiale. Omul uita ca timpul trece si niciodata n-o sa fie multumit de modul cum l-a irosit. Bucuria momentului a fost abandonata si viitorul ipotetic pune stapinire definitiv pe agitata noastra viata. - Mi-am sacrificat prezentul pentru un viitor neclar pe care nu-l poti atinge niciodata, meditez uitindu-ma la florile de cires. In viata mea bucuria momentului nu mi-a fost dat s-o simt in plenitudinea ei. Susurul unui riu de munte, culorile de toamna tirzie care scalda versantii muntilor nostri, o jivina preocupata de treburile ei zilnice, un vultur care imparateste vazduhul, toate le-am receptat mereu in viteza. O albina, vesnic la munca in folosul meu, n-a fost inteleasa in profunzime. Tot ce Dumnezeu ne-a dat pe lumea aceasta este perceput superficial, in fuga si fara un minim efort de concentrare. Este paradoxal ca mintea noastra, atit de labori