Doua nume sonore ale fenomenului miscarii banilor si-au exprimat, de curand, punctele de vedere in ceea ce priveste evolutia economiei mondiale, in general, si a celei europene, in mod special. Concluziile lor denota scepticism si efecte de stagnare, in cel mai bun caz.
Astfel, multimiliardarul George Soros vede o iminenta catastrofa pe batranul continent. Cauza principala este aceea a diferentelor tot mai mari dintre statele ce se imprumuta si cele care le-au finantat.
In optica lui, problema discutata capata proportii ingrijoratoare, in pofida masurilor disperate adoptate de Banca Centrala Europeana pentru a diminua aceasta criza a creditelor. Soros inainteaza ipoteza conform careia bancile nationale ale tarilor cu disponibil solid in conturi se vor confrunta cu creante majore, uneori irecuperabile de la statele carora le-au acordat imprumuturi. Economistul considera faptul in sine ca pe un barometru, anticipand furtunile ce nu vor intarzia sa apara. Reperul cel mai elocvent pe care il ofera Soros este Germania.
Acolo, banca centrala Bundesbank ia pozitii ferme impotriva extinderii nedeterminate a creditelor, trecand la practici de prudentialitate menite sa limiteze pierderile ca efect al unei eventuale destramari a zonei euro. Nu conteaza daca moneda unica va mai rezista sau nu (recent era echivalenta, in scadere, cu 1,30 dolari).
Europa se confrunta cu o parca interminabila perioada de stagnare. Prin acest status quo au trecut candva si alte tari. Atat cele din America Latina vreme de un deceniu (1982-1992), timp in care economia era impietrita, cat si chiar Japonia. Tokyo a stat pe loc pret de un sfert de veac.
Este drept, au supravietuit. Doar ca aria de extindere era cu mult mai mica decat cea prezenta. Uniunea Europeana nu este doar un stat, ci un areal cu o suprafata considerabila, eterogen, cu mult
