Ce ne-am face fără muzică? Nici concetăţenii noştri de pe vremuri nu rezistau prea mult fără ea. Drept urmare, au luat atitudine şi au adus la un loc Sibiul şi Craiova, pe plan muzical.

Prin Constantin Făgeţel, fondator al revistei Ramuri, putem afla despre ziua de 17 septembrie, de la începutul anilor 1900. N-a fost o zi ca oricare alta, fiindcă atunci s-a produs un eveniment muzical de anvergură: reuniunea, în acelaşi oraş, a muzicienilor din Sibiu şi Craiova. „Reuniunea de muzică sibiană e cea mai veche din Ardeal. Cuprinde în sine aristocraţimea românească şi e simbolul muncei serioase şi bine disciplinate. În Bucureşti, ea a dat prilej la noui sărbători, sărbători prelungite prin venirea şi popasul ei în Craiova, oraşul care diin ce în ce mai mult - o spunem cu mândrie - se entuziasmează pentru lucrurile şi pentru munca cu trup şi înfăţişare românească“.

Hora şi Filarmonica, în concert

Societăţile s-au adunat, aşadar, spre seară. „Hora şi Filarmonica au organizat şi ele un concert, căruia s’au silit să-i dea o înfăţişare cât mai românească. Corurile ambelor societăţi au fost conduse cu mult tact şi pricepere de către tânărul maestru de canto d-l Soloviu, iar orchestra mare parte compusă din diletanţi a fost condusă de d-l Stoianovici, care a dovedit multă destoinicie în mănuirea baghetei“. Domnul Ion Soloviu era profesor de muzică la Liceul „Carol I“. Totodată, el fusese unul dintre cei 40 de membri fondatori ai Societăţii Muzicale „Hora“, fiind şi profesor al primei şcoli de muzică din Craiova - Conservatorul Cornetti.

Programul s-a încheiat cu „trezitorul de avânt «Deşteaptă-te române» a cărui executare a fost lipsită de energie, cu alte cuvinte unde vocile cântăreţilor trebuia să isbucnească puternic, tocmai acolo s’a observat o slăbire a glasului, o sfiiciune fără rost. Cele două societăţi ale noastre însă, Hora şi Fil