In ultimele decenii, multe personalitati de marca ale vremurilor au disparut subit si inexplicabil in accidente aviatice.
Numitorul comun al acestora este ca motivele catastrofelor n-au putut fi elucidate cert, dar incert s-a dat vina pe vreme, pe defectiuni tehnice, pe erori umane, fara sa se excluda varianta unor atentate.
Tot numitor comun este si faptul ca majoritatea dosarelor si documentelor au ramas informatii clasificate, adica inaccesibile cel putin o jumatate de secol, iar uneori chiar unul intreg, scrie Der Spiegel.
Cel mai vechi, dar si mai rasunator din aceste cazuri este cel al generalului Sikorski, premierul din exil al guvernului polon, in timpul razboiului.
Un general devenit indezirabil
Dupa infrangerea Poloniei de catre trupele lui Hitler, aliate in acea vreme cu ale lui Stalin, Wladyslaw Eugeniusz Sikorski si-a luat raspunderea formarii unui guvern polonez in exil, cu sediul initial la Paris, iar ulterior la Londra.
Armata lui din exil, formata din 84.000 combatanti, ulterior chiar 100.000, era recunoscuta de toate tarile aliate. In 1943, cand razboiul a inceput sa se incline in favoarea aliatilor, a aparut un conflict major intre Sikorski si aliati, pe tema celebrului masacru de langa padurea Katyn.
Sovieticii au pus masacrul pe seama trupelor germane care ocupasera Katinul, iar prietenii anglo-americani nu i-au contrazis, ca sa evite frictiuni intre aliati.
Sikorski insa sustinea ca omorul in masa este opera sovieticilor, realizata dupa reocuparea de catre ei a Katynului. Avea o logica pertinenta: fascistii omorau in masa categorii etnice, nu sociale: evrei, tigani (asa era termenul atunci), sarbi, cehi. Omorurile sovietice vizau numai categorii sociale, nu etnice: mosieri, negustori, ofiteri.
La Katyn, au fost masacrati numai ofiteri polon
