Wesley a arătat şi aseară că este cel mai bun fotbalist din Liga 1, în timp ce steliştii au fost de multe ori penibili.
25.000 de oameni au făcut voluntariat ca arbitri. Doar Alexandru Tudor, de-a lungul carierei sale, să fi fluierat în cantităţi asemănătoare cu publicul din Ghencea, pus în faţa brigăzii sîrbe. Să laşi liber ca pasărea cerului un meci ca Steaua - Vaslui, decisiv pentru titlu, poate părea o extravaganţă, un act iresponsabil faţă de plătitorii baremului de lux. Dar "centralul" Mazici a făcut bine să nu fărîmiţeze un joc mai palid decît afişul.
Spectacol cu fluiere
În primele zece minute, Steaua s-a chinuit să-şi împingă adversarii în propria jumătate. A construit greu, rupînd ritmul cu cîte o escapadă a lui Chipciu pe dreapta sau a lui Latovlevici pe stînga. Zece minute de încălzire cu public, sub un buzunar de nori cu ploaie. Fanii au împărţit urările de rigoare pentru Dinamo, apoi au variat pe tema Dragomir la munte, la mare şi la brutărie.
Doar pentru a înteţi şi mai tare fluierăturile, Bello şi Adailton au combinat de cîteva ori periculos pe lîngă careul lui Tătăruşanu. De o vioiciune molipsitoare, Tatu a scos Steaua la joc. A executat o tumbă în careu (min.13), dar n-a punctat decît la impresia artistică. Apoi tot Tatu, ruloul uman, s-a rostogolit şi a izbutit să-i smulgă sîrbului de la centru o lovitură liberă (min.16).
Moldovenii au scăzut pretenţiile şi au încurajat şi ei Steaua să se apropie. Paito s-a aflat la un cap de autogol (min.23), dar ce plonjon înalt, în careu!
Borjan în recital
Spre deosebire de Tătăruşanu, care s-a plictisit copios, portarul Vasluiului a avut prilejul să gafeze în serie. A bîlbîit un balon trimis de Rusescu, din lovitură liberă (min.28), două minute mai tîrziu le-a dat din nou speranţe arbitrilor din tribune, numai că Rusescu visa frumos cînd mingea plutea pe sub nasul lui.
