- Editorial - nr. 998 / 21 Aprilie, 2012 Potrivit Dictionarului Explicativ al Limbii Romane, tradarea presupune a insela, in mod voit si perfid, increderea cuiva, savarsind acte care ii sunt potrivnice, pactizand cu dusmanul; a fi neloial fata de cineva sau ceva; a se abate de la o linie de conduita, a dovedi inconsecventa fata de o actiune, de o idee… Mantuitorul Iisus Hristos, Imparatul Lumii, a fost tradat de un ucenic, de Iuda Iscarioteanul, care l-a vandut pentru treizeci de arginti, apoi, regretand amarnic, s-a dus sa inapoieze banii celor care l-au indemnat sa-si vanda Invatatorul. Acestia l-au refuzat, iar vanzatorul s-a spanzurat, vanzandu-si sufletul diavolului. "Atunci, unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s-a dus la preotii cei mai de seama si le-a zis: «Ce vreti sa-mi dati, si-l voi da in mainile voastre?» Ei i-au cantarit treizeci de arginti.” (Matei 26,14.15). Incerc sa va aduc in discutie acest subiect, acum, cand, in preajma alegerilor din Romania, fenomenul este foarte frecvent in randul politicienilor. Traim astazi intr-o lume a tradarii, fenomenul fiind la moda. Politicianul care nu tradeaza si nu-si vinde partidul, nu se leapada de doctrina politica si nu il vinde pe fratele sau, pe alegatorul care l-a propulsat intr-o anume demnitate risca sa-si piarda reputatia si credibilitatea, averea, puterea si influenta, chiar si libertatea. Se spune ca destinul neamului romanesc, pe parcursul istoriei, a fost determinat de tradatori. A fost vandut Decebal, Vlad Tepes, Ioan Voda cel Cumplit, Mihai Viteazul, Tudor Vladimirescu, Alexandru Ioan Cuza, Ion Antonescu, Nicolae Ceausescu. Doamne, de secole, soarta neamului romanesc se afla in mana tradatorului Iuda, un nume ocarat si discreditat pana la sfarsitul veacurilor. "Ca smintelile trebuie sa vina, dar vai omului aceluia prin care trebuie sa vina, dar vai omului aceluia prin care vine smi