Sabina a supravieţuit coşmarului cu “o mie de feţe”, dar nu va uita niciodată de boala care în mai puţin de o lună a ţintuit-o la pat şi i-a furat independenţa. Sursa: Vlad Stănescu

1 /.

Septembrie 2009 - diagnostic de la Salvare: cădere de calciu

.„Eram într-o seară la o petrecere organizată de colegii mei de muncă. Am simțit dintr-o data o senzație de cădere în gol în dosul capului, o strângere puternică și o senzație că și când eram pe cale să-mi pierd cunoștință. Neștiind ce se întâmplă cu mine, m-am speriat foarte tare, dar m-am gândit să nu stric cheful nimănui așa că m-am scuzat frumos și am plecat pe jos spre casă.”.

Nu avea să ştie că pe drum lucrurile se vor înrăutăţi.

„Am început să tremur, să transpir, să am spasme musculare foarte puternice, înțepături în mâini și în picioare, pulsul extrem de accelerat, cum nu mai simțisem niciodată. Cel mai rău a fost faptul că mi-am pierdut luciditatea, nefiind capabilă să înțeleg că mi-e rău și ar trebui să cer ajutorul cuiva. Am început să alerg în disperare spre casă, deși simțeam că o să cad jos. Printr-o minune am ajuns acasă. Am încercat să mă întind, dar nu puteam sta în pat, așa că timp de 2-3 ore m-am plimbat speriată prin casă. La un moment dat am realizat, în sfârșit, că îmi e rău, am pus mână pe telefon și am chemat salvarea. Au venit cam după o oră și, destul de deranjați, mi-au zis că probabil am făcut o cădere de calciu. Așa că mi-au făcut o injecție și un diazepam. Am dormit până a două zi la 6 după masă”, rememorează Sabina.

Diagnostic de la medicul de familie: atac cerebral

O săptămână mai târziu simptomele au reapărut. „Săptămâna următoare nimic deosebit, asta până vineri când, ieșind din scară să plec la muncă, am suferit aceeași criză. Am înțepenit de spaimă. De data asta am avut inspirația să merg direct la doctorița de familie, care a crezut că am f