Din peisajul obscur al unui Bucureşti sufocat de tâlhari, hoţi şi cerşetori nu aveau cum să lipsească stupefiantele, ”prafurile” aducătoare de fericire iluzorie şi chiar de moarte. Cele mai multe droguri sunt plasate, conform ofiţerilor antidrog care stau pe ”coada” traficanţilor, în cartierele Ferentari şi Rahova, din Sectorul 5. Trei mari clanuri ţigăneşti pentru care lucrează zeci de dealeri au afacerea în mâini. Din peisajul obscur al unui Bucureşti sufocat de tâlhari, hoţi şi cerşetori nu aveau cum să lipsească stupefiantele, ”prafurile” aducătoare de fericire iluzorie şi chiar de moarte. Cele mai multe droguri sunt plasate, conform ofiţerilor antidrog care stau pe ”coada” traficanţilor, în cartierele Ferentari şi Rahova, din Sectorul 5. Trei mari clanuri ţigăneşti pentru care lucrează zeci de dealeri au afacerea în mâini.

Capitala este, şi nu de ieri de azi, o uriaşă piaţă aflată, în orice moment al zilei sau al nopţii, la dispoziţia chiar şi al celor mai pretenţioşi toxicomani. Prin filiere foarte organizate, conduse din umbră de indivizi pentru care viaţa semenilor nu face mai mult decât un "joint", stupefiantele ajung la colţ de stradă, în baruri sau localuri de fiţe, în cămine studenţeşti sau sunt livrate, cu un mic adaos comercial, direct la domiciliul clienţilor de încredere.

Privit de undeva de sus, Bucureştiul nu vorbeşte. Nu recunoaşte că lunar, înghite cu nesat zeci sau poate chiar sute de kilograme de droguri aduse de prin Turcia sau Europa Occidentală. Nu recunoaşte că există generaţii de traficanţi care, toată viaţa lor nu au făcut altceva decât să vândă "moartea albă" sau că, mai nou, copii inocenţi, care ar fi trebuit să stea într-o bancă, la şcoală, sunt folosiţi pe post de curieri şi chiar vânzători de stupefiante. De jos, din stradă, însă, Bucureştiul se predă şi-şi spune povestea.

Dă în vileag că sălaşul "morţii albe" este în R