Pe termen scurt, adica pana la votarea motiunii de cezura, extractia din PDL a unor genii neintelese are o mare valoare de intrebuintare: parlamentarii si mai slabi de inger ar putea fi convinsi ca zarurile sunt aruncate si ca nu e mare scofala sa faca pasul cat mai e vreme.

Si asta numai pentru ca Puiu Hasotti a dus categoria "securisti buni - securisti rai" pana la marginea Bangladeshului democratiei, subliniind ca e mai moral sa treci de la Putere la Opozitie decat invers - ai de mine ce explicatie!

Ce se va petrece insa in mintea romanilor, avand in vedere ca operatorii de sondaje au grija sa nu includa in chestionar si problema traseistilor (cel putin nu in calupul dat publicitatii) poate fi doar dedus, in functie de cata intelegere avem fata de perceptia publica asupra politicienilor.

Doua motive principale aduc luminatiile lor la coada increderii: averile dobandite pe seama furtului si coruptiei si convingerea ca n-au obraz - antologic, Andrei Chiliman, cu "de la revolutia bunului simt la revolutia bunului plac". Iar aici, traseismul, consecinta a lipsei coloanei vertebrale - sa ma lase cei care argumenteaza prin interzicerea mandatului imperativ - joaca un rol de hartie de turnesol.

La urne nu merg doar initiatii, cei care reusesc sa desprinda din comportamentul parlamentarilor detaliile legate de doctrina si statul de drept. Cei mai multi sunt cetateni convinsi ca au o datorie chiar daca sunt masa de manevra, dar n-au habar de proiecte si viziuni.

Chiar si acestia, insa, cand vor descoperi pe buletinele de vot nume cunoscute, se vor intreba de unde le stiu. Si imi place sa cred ca isi vor aduce aminte. Daca nu in amanunt, macar ca senzatie, caci adversarii cunoscutilor care zambesc din patratel vor fi avut grija, pana in ziua scrutinului, sa publice meadrele carierei lor politice, traseul prin diver