Cetatea Alba Iulia, o parte importantă din ea nu poate fi vizitată. Aşa cum atrăgea un cititor atenţia, e închisă şi păzită strict. Probabil acolo se face un fel de „oraş interzis” – doar pentru unii. Şi mai tragic e că nu are cine să o viziteze. În afară de albaiulienii care mai ies la o plimbare prin şanţuri, pavajul nou al Cetăţii este ca un deşert prin care nu prea calcă nimeni. Turişti nu există şi cine trece prin Cetate grăbeşte paşii, pentru că nu are ce face acolo.

Trăim în Alba Iulia o minciună bine pusă la punct de administraţia Hava-PDL. Minciuna se cheamă: turismul din Cetate şi din oraş. Oricine se poate aşeza pe o bancă într-o zi şi să stea să numere câţi oameni vin să viziteze ceva, orice, în Cetate. Şi oricine va face asta va avea o constatare îngrozitoare: nu există turişti. Despre alte obiective turistice în oraş nici nu se pune problema.

Oricine care trăieşte în Alba Iulia merge pe stradă, cunoaşte oraşul şi vede ce hoteluri noi, ce restaurante noi sau ce alte localuri noi pentru turişti s-au mai făcut: adică NICIUNUL, nimic. Dacă Alba Iulia era un „miraj”, un El Dorado, o atracţie a turismului – vă garantez că oamenii de afaceri se băteau să îşi deschidă aici hoteluri, pensiuni, să îşi pună tarabe cu suveniruri. Aşa, oraşul nostru nu pare deranjat de freamătul banilor aruncaţi de turişti, ci doar surzenia falimentului.

„Turismul” lui Hava e prezent doar pe la saloane de turism unde se cheltuie bani pe aşa-zisa promovare, în reviste cu pagini colorate, dar care nu au nici un efect. Turismul din Alba Iulia e pe hârtie şi la propriu şi la figurat. În mod ironic, probabil cei mai mulţi bani s-au cheltuit şi se cheltuie ca să se promoveze Cetatea către …. propriii locuitori, adică noi, cetăţenii din Alba Iulia. Totul e o poveste. Totul e făcut doar pentru a ne lua nouă ochii. Banii care se cheltuie sunt aruncaţi pe geam, doar pentru