Pe parcursul unui interviu televizat, László Borbély a susţinut cu obstinaţie că nu este vinovat în dosarul “Apartamentul renovat“, evitând tot cu obstinaţie îndârjită să specifice care este cauza pentru care este cercetat de către DNA, din moment ce se consideră nevinovat.

Vicepreşedintele politic al UDMR posedă o doză arhisuficientă de machiavelism pentru a evita orice tip de întrebare directă sau de tip capcană. Pe parcursul interviului, nu a existat niciu răspuns dat de către ex-ministrul Borbély lipsit în totalitate de echivoc. Astfel că, până la sfârşitul emisiunii, totul a rămas “ca-n gară!” Adică, ne vedem când ne întâlnim şi mai vorbim tot pe peron, înainte să plece trenul! Mulţi dintre naivii proverbiali ai românilor au crezut că într-adevăr distinsul demnitar al UDMR suferă cumplit în urma acuzaţiilor nedrepte care i s-au adus. De la tonul grav şi măsurat, cu o cadenţă aproape monotonă, Borbély a trecut la un ton patetic, dând impresia că este gata să izbucnească în lacrimi, ca expresie a unei conştiinţe încărcate de revoltă. Cei hârşiţi şi trecuţi prin furcile caudine ale tot felul de politici curve dâmboviţene nu au putut fi păcăliţi de discursul sec şi mult prea diplomatic al ex-ministrului, prin care acesta în mod sigur, a încercat să îi ia de fraieri pe mulţi dintre compatrioţii nostri.

Iată cum stau în realitate faptele petrecute şi vorbele rostite. Se pare că ar fi existat totuşi o vină a ministrului Borbély. În definitiv, 20.000 de euro este o sumă prea mică pentru a constitui un caz de mare corupţie. Există o tactică şi un mod de abordare al acceptării de peşcheşuri, pe care l-am putea numi “la mica ciupeală “.

De colo puţin, de dincolo tot puţin, de dincoace puţin mai puţin şi tot aşa, ceva tot se adună. In concluzie este plauzibilă ipoteza unei mici “ciupeli”, în contul lui Borbély. Probabil că şi în condiţiile în care a fost