Foto: Thinkstock E vicleană, parşivă şi, totodată, gravă. Spun medicii psihiatri că bolnavul de depresie trece pe nevăzute de la starea de dezinteres şi însingurare la ştreangul pus de gât. Marea pacoste este că bolnavii de depresie se prezintă târziu la medicul psihiatru, când tratamentul este mai greu şi mai lung. Şi mai este o capcană, şi anume că, după începerea tratamentului, după o lună, o lună jumătate, când începe să se simtă bine, pacientul întrerupe cu de la sine putere medicaţia şi şedinţele cu psihologul, fără să-şi dea seama că depresia poate reveni. Tocmai de aceea, terapia cu medicamente şi psihoterapia trebuie să se facă minimum şase luni. Organizaţia Mondială a Sănătaţii trage un semnal de alarmă, arătând că depresia va fi în extindere în anii ce vin şi va ocupa locul doi în rândul bolilor, explică profesorul doctor Radu Mihăilescu, lungă vreme managerul celui mai mare spital de psihiatrie din ţară, "Al. Obregia".
Un lucru este clar, medicina psihiatrică are mijloace suficiente pentru vindecarea depresiilor, chiar a celor severe, imbinând tratamentul cu medicamente cu abordarea metodelor psihoterapiei. Păcatul acestei boli este că nu se instalează cu semnale zgomotoase, aşa că este neglijată. Depresivul pierde interesul pentru din ce în ce mai multe lucruri, nu mai are chef de treburile profesionale, dar nici de pasiunile lui, nu-l mai interesează cititul cărţilor, nu se mai uită la televizor, nu mai ascultă muzică ca altădată.
Depresia ne strică somnul. În depresia severă, bolnavul se scoală după numai trei ore de somn şi nu mai poate aţipi. Nu mai are poftă de mâncare, slăbeşte, îi scade şi cheful de amor.
Depresia a devenit gravă când apar distorsiuni în gândire, se instalează o triadă de derapaje în gândire, simte că el este inutil şi în familie, şi în profesie. Gândeşte că boala lui este nevindecabilă şi se culpabil
