Vine astăzi în România, pentru două săptămâni, misiunea FMI-BM-CE, în frunte cu negociatorul şef al FMI, Jeffrey Franks, al cărui mandat se şi încheie cu acestă ocazie, urmând să-l predea olandezului Erik De Vrijer. Românii nu au de ce să-şi înroşească palmele aplaudându-l pe rubicondul Jeffrey.
Frecventele sale incursiuni pe Dâmboviţa, care se suprapun pe guvernarea Băsescu-Boc, au însemnat mai multe poveri. În primul rând, creşterea datoriei guvernamentale cu împrumuturi de încă 20 miliarde de euro (datoria ţării, incluzând şi creditele garantate de stat, ridicându-se la 100 miliarde de euro). Sume imense, care prefigurează ani şi ani de privaţiuni spre a fi restituite, fără ca ele, în lipsa unor programe de dinamizare economică, să fi produs vreun reviriment simţit ca atare de populaţie.
Dimpotrivă, absolut toate "scrisorile de intenţie", pe care, cu pixul lui Emil Boc, Guvernul portocaliu le-a semnat cu inconştienţă, fără a avea aprobarea Parlamentului (informat post-factum), ci doar un neconstituţional semn de la Cotroceni, au dus, an de an, la sărăcirea locuitorilor, la şomaj necontrolat, la prăbuşirea a nenumărate firme private. Nimic nou, de altfel. Jeffrey Franks a aplicat României reţeta pe care o experimentase în 2001 în Argentina (unii analişti numindu-l apoi "asasinul economic al Argentinei"), iar ulterior, în diferite variante, în Paraguay, Ecuador şi Ucraina.
În Argentina, care nu şi-a revenit nici acum, "tratamentul" a avut efecte secundare dezastruoase: acutizarea crizei, sărăcia, criza instituţională şi politică, lupte de stradă soldate cu zeci de morţi, devalorizarea cu 65% a monedei naţionale, lipsa cronică a alimentelor într-o ţară a cărei emblemă erau cirezile de vite. Programul de austeritate severă impus românilor de Jeffrey Franks (sau girat de acesta) este mai mult decât controversat.
Recent, un raport al unor experţ
