Prima săptămână după Duminica Paştilor se numeşte Săptămâna Luminată. Puteam crede că, după agitaţia de Paşti, bunica se va mai linişti şi va sta, măcar puţin, să se odihnească. Aş! Luni de dimineaţă, conform planului făcut cu mătuşa Mitana, aceasta s-a înfiinţat la noi, pregătită a o ajuta pe bunica la împărţit pasca cea mare, ascunsă special de mâncăcioşi. Au tăiat-o în felii, le-au numărat şi hărăzit unuia sau altuia, le-au pus pe farfurii. Le-au alăturat câte un ou roşu, un pahar cu vin, o felie de brânză şi una de pâine. Cu astfel de bucate s-au pornit pe rând a le da. Într-o jumătate de oră, toate dispăruseră, iar ele, mulţumite, au pus de o cafeluţă şi de o "discuţie de oameni mari".

Am tras cu urechea, prefăcându-mă preocupată de gulerul de mătase al rochiţei pe care am primit-o cadou de Paşti. Cică tanti Leana era foarte mulţumită că Mihai, răposatul său bărbat, ar fi murit acum un an, chiar la unu noaptea, în Lunea Albă, mai precis imediat după Înviere. Tanti Leana era ferm convinsă că Mihai s-a dus direct în Rai, fără a mai da socoteală de beţiile crunte, umblatul cu femeile şi tot balamucul pe care-l făcea când venea mangă şi punea de-o bătaie pe Leana şi Paraschiva, fii-sa. "Apăi, dacă-i aşa, a scăpat la mustaţă, nemernicul! Poate măcar acolo să-şi dea seama cât era de ticălos!", a zis tuşa în concluzie. Bunica a privit-o pieziş şi i-a zis: "De intrat o fi intrat, dar nu cred c-a făcut purici acolo, la cât era de tâmpit! Sunt sigură că a plecat singur, pentru că n-avea cu cine să bea şi avea interzis la înjurături. Cred că şi Satana i-a legat botu’ când l-a auzit ce urât înjura! Dacă nu l-o fi dat afară şi se trezeşte Leana cu el în casă!", mai zise şi amândouă pufniră în râs.

Interesant!, gândeam eu şi nici nu mişcam de teama că mă vor da afară şi pe mine. Aşa, spionând, am aflat că a doua zi, marţi, nu se lucra, adică cei care st