Revoluţie, protecţionism, ieşirea din euro: campania pentru preşedinţie, al cărui prim tur se va desfăşura pe 22 aprilie, a fost marcată de idei populare dar îndepărtate de realitate. Este sindromul unei ţări care nu îndrăzneşte să-şi cerceteze conştiinţa, se plânge un editorialist.
Eric Le Boucher, Les ECHOS, preluat cu acordul presseurop.eu
Franţa are multe atracţii geografice şi culinare, dar are cele mai nesatisfăcătoare dezbateri politice din tot Occidentul. Primul tur al campaniei prezidenţiale a dovedit deşertăciunea acestora.
O alegere trebuie în principiu să scoată la iveală dificultăţile, să propună soluţii şi să dea un avânt. Cea de faţă a făcut totul pentru a evita să abordeze situaţia reală a Franţei şi pentru a nu oferi decât cataloage de măsuri disproporţionate. Nu e de mirare că nu a insuflat niciun elan.
Jumătate din francezi şi-au schimbat preferinţele electorale în ultimele şase luni: este de înţeles. De altfel, să privim rezultatele de sus: 30% pentru Sarkozy, 30% pentru Hollande [candidatul opoziţiei, de stânga], 30% pentru candidaţi eterodocşi: statisticienii vă pot spune că acest rezultat – o treime, o treime, o treime – este o alegere făcută la întâmplare. Francezii, care ignoră ce li se propune, votează după cum li se năzăreşte. Sau, ca să spunem altfel, după mutra clientului.
Campania a fost pur şi simplu dezamăgitoare, “pe lângă” crizele incredibile prin care trecem: criza economică extrem de serioasă, criza financiară existenţială, şomajul îngrozitor, criza europeană a cărei soluţie nu se întrevede. Şi toate acestea în contextul înclinării balanţei de forţe spre Asia; animat de schimbări tehnologice revoluţionare.
Pe deasupra mai sunt şi problemele globale legate de climă, de hrană şi de apă. Iar, la nivelul bazei, sunt puse la îndoială în mod radical şi bilateral cele două mari ideologii care sun
