Primul ministru Jean-Claude Juncker (Luxemburg) a arătat cu degetul către liderii europeni care se consideră „pragmatici”, pentru a desemna responsabilii faţă de starea prelungită de criză în care se zbate Uniunea Europeană.

Foarte repede, comentatorii de ocazie au spus că această ieşire a d-lui Juncker este o concluzie/explicaţie a preşedintelui Eurogrupului, cu câteva luni înainte de a-şi încheia mandatul în fruntea zonei euro. Mi se pare o interpretare superficială, care încearcă să diminueze impactul public al acestui fel de-a se exprima a premierului luxembourghez.

Criticism

Criticismul sever al d-lui Juncker nu este singular în peisajul vocilor critice la adresa actualilor lideri ai instituţiilor europene şi statelor membre ale Uniunii Europene. Cu numai câteva săptămâni în urmă, unul dintre „părinţii fondatori" ai Uniunii, fostul preşedinte al Comisiei Europene, Jacques Delors, a rostit cuvinte de-a dreptul dure, învinuind garnitura contemporană a liderilor europeni că se străduie să „ucidă" construcţia europeană.

Dl. Juncker este printre puţinii lideri de astăzi care a preluat „moştenirea" d-lui Delors, a fost prezent în principalele momente ale reconstrucţiei europene, după „euroscleroză", relansarea Pieţei Interne şi elaborarea Tratatului de la Maastricht şi a conceptului Uniunii Europene, la începutul anilor '90, din secolul trecut. Este un cunoscut şi sincer adept al intensificării integrării europene, fiind convins că nu doar pentru interesul ţării sale, ci şi al întregii Europe, o desăvârşire a construcţiei europene ar fi soluţia redresării din criza de astăzi şi circumscrierea cu folos a Uniunii Europene în globalitate.

Pragmatici şi Utilitarişti

În cele două decenii dinaintea momentului izbucnirii crizei financiar-economice, devenise o axiomă rostirea cotidiană a liderilor europeni că integrarea europeană a pus Europ