Nişte americani i-au dat viaţă, un englez a crescut-o, iar un scoţian i-a fost naş în vestiar. Cea mai frumoasă melodie de pe stadioane a împlinit 67 de ani!
VIDEO / Liverpool - Barcelona - You’ll never walk alone
“Cioc, cioc!”. Bătăi în uşă. “Come in!”. Două “gulii” se iţesc. Roger Hunt şi Tommy Smith. Trag cu coada ochiului în spate, ca şi cum ar ascunde ceva. Ori pe cineva. “Mister, am vrea să ascultaţi ceva, trei minute!”. Bill Shankly, uriaşul antrenor al celor de la Liverpool, nu ştie ce să creadă. Îi cunoaşte de pişicheri pe ăştia doi, dar nici chiar aşa, să se apuce de cîntat???… Răsare a treia “gulie”. Aaa! E Gerry, Gerry Marsden. Liderul formaţiei “Gerry and the Pacemakers”, despre care se spune că ar fi fost numărul unu dacă Beatles nu exista… E vara lui 1963, FC Liverpool se află în pre-season, iar băieţii l-au rugat pe mister să-i permită şi lui Gerry să vină cu ei. De obicei, nu halea aşa ceva, dar băiatul ăsta de 20 de ani chiar era fiert pe fotbal şi pe echipă. În plus, şmecher de rasă. Nici nu punea dreapta pe chitară, că 20-30 de domnişoare din sală erau deja leşinate. L-au “păcălit” frumos… A închis ochii şi l-a suit în autocar…
Broadway, 1945
Gerry vorbeşte repede, ca şi cum ar avea lecţia învăţată ad-literam. “Melodia e compusă în 1945, de Rodgers şi Hammerstein, nişte adevăraţi, absolvenţi de Broadway în perioada de aur a music-hall-ului. «Carusel» îi zice piesei. Netty, verişoara lui Julie, personajul principal feminin, îi cîntă bucata asta după ce Billy Bigelow, bărba’su, s-a sinucis în urma unui jaf armat eşuat. Asta e în actul al doilea. Apoi, pe final, iar reapare. Billy coboară din ceruri pentru a fi alături de Louise, fiica lui şi a Juliei, care tocmai termină liceul”…
Shankly, cu mîinile împreunate, cu scaunul dat pe spate, crede că e luat la mişto. Liverpool n-a mai luat un titlu din ’47, el are termen pî
