Ceea ce anunţam la începutul zilei, se desăvârşeşte seara. Mama acceptă invitaţia noastră şi-şi organizează ziua de naştere la noi. I-am pregătit, încă de aseară, tortul, împreună cu Andreea Terec, iar Ioana a venit încărcată pozitiv de proaspăta ei hotărâre de a se mărita. Alerg să-mi dau teza la gramatică, la doamna Bogza, apoi revin la sărbătoare.

Potul cel mare

A.P. îmi spune că "în momentele grele ale vieţii, nu e bine să cădem în capcana ţintelor mici. Tocmai atunci e necesară răbdarea, pentru că potul cel mare se ia dacă aştepţi şi loveşti o dată, când eşti sigur pe capacităţile proprii. Răbdarea e decisivă, ca la jocul de pocker, când nu trebuie să te bagi, decât în mişcări mari. Dacă eu mă apucam să public câte un articolaş, pe ici-colo, când îmi era greu, nu făceam nimic. Am preferat potul cel mare, cărţile de literatură.

Posteritatea nu ţine minte etapele mici, iar mie, perioada cea mai grea a vieţii, ultimii doi ani, din 1985 încoace, mi-a adus, paradoxal, două reuşite fundamentale: cărţile «Manifest pentru mileniul trei - volumul 2» şi «Locuri comune». Astea rămân! Fii liniştit Andrei, doar sănătoşi să fim, şi le facem pe toate... Sigur că ar fi bine să intri din prima la Facultate, dar, dacă nu reuşeşti, nu se întâmplă nimic. Asta nu înseamnă că nu trebuie să citeşti cărţile ­ nu toate bune şi nu toate plăcute - pe care le ai de citit."

30 martie 1987

Prezumţia de nevinovăţie

Întrebarea mea despre prezumţia de nevinovăţie, pe care am afirmat că a lansat-o dreptul latin ­ conform părerii specialiştilor clasici ­ şi pe care dreptul nostru a oprit-o din drum, pentru revizie, a creat o stare de tensiune în clasă, la ora de filosofie. Profesoara Olteanu n-a putut să-mi răspundă, probabil, aşa cum ar fi vrut şi ar fi fost firesc. şi, pentru că am insistat, s-a ajuns la concluzia că, prin întrebarea mea,