Amintiri. Eugen Alexandru Niculescu, Dan pentru prieteni, are o colecţie de obiecte adunate de-a lungul vremii, care au, fiecare, o istorie proprie Jignitor. Talonul de la Casa de Pensii pe luna aprilie, de 292 de leiCum de a devenit "locanta Şarpele Roşu" punctul de întâlnire şi chef al unor mari nume ale scenei româneşti, care ciocneau laolaltă cu trecători, ambasadori sau directori de firme, aproape că nici Dan Niculescu, patronul faimoasei cârciumi, nu ştie. Cert este că toţi aceia care au călcat vreodată pragul micului local, care s-au îmbătat râzând sau plângând pe acordurile lui Ploieşteanu, glumele lui Dinică ori versurile lui ştefan Iordache, privesc nostalgici către vremurile în care viaţa avea culoarea vinului rubiniu şi aromă de cafea cu lămâie la şase dimineaţa. Vorba cântecului...
"La cârciuma din cartier / Unde se cântă şi se bea / Vreau astă-seară să petrec / Cu amintiri din viaţa mea..."
Trecut. Un tablou cu localul Şarpele Roşu, aşa cum era pe vremuri Dezolant. Locul în care a fost cârciuma, la intersecţia str. Galaţi cu Eminescu Istorie. Dan Niculescu spune în “Cel mai iubit dintre pământeni” celebra sa replică: “Ce mai serveşte domnii?” Prietenie. Ştefan Iordache, un ospătar de la Şarpe şi patronul Dan Niculescu L-am regăsit pe Dan Niculescu, poreclit - banal şi neinspirat - şarpe, într-un apartament din centrul Capitalei.
Au trecut peste el anii, dar celebrul patron al şi mai celebrului local păstrează în ochi, în suflet, dar şi în jurul lui, intacte, amintirile. Râde sonor, ca pe vremuri, şi-şi freacă mâinile cu-n gest specific cârciumarilor satisfăcuţi. Ar vorbi oricând şi oricât despre Şarpele Roşu. A pornit afacerea la jumătea anului 1990 cu echivalentul a o sută de lei noi şi a încheiat-o cu aceiaşi bani în buzunar, după zece ani.
Preţios. Un tablou uriaş de la nunta fiicei sale tronează pe
