* Dumitru S. Budeş a ajuns la 100 de ani şi nu are nicio boală cronică, nu urmează niciun tratament permanent * a trăit toate marile evenimente din ultimii 100 de ani, care l-au forţat mereu să ia totul de la început
Colonizarea Dobrogei, al Doilea Război Mondial, foametea din '46, schimbări de regim politic, toate le-a trăit unul dintre cei cinci centenari ai Brăilei, Dumitru S. Budeş, care a fost sărbătorit în weekend, de familia reunită.
Dumitru S. Budeş sau Papu cum i se spune cu mult drag de către rude, s-a născut în 1912, în Bulgaria, în satul Leascova, într-o familie de aromâni. Oameni gospodari, aveau vite, oi, case bine întemeiate, vii, grădini de legume. Toate acestea le-au lăsat în anii '20 pentru a veni în Dobrogea, când s-a colonizat zona. În satul Ceataloi din Tulcea au primit cinci hectare de pământ şi atât. Au luat iarăşi totul de la zero, dar, oameni harnici, au reuşit să scoată familia la liman. Vremurile tulburi din anii '40 nu le-au dat pace. Mulţi dintre aromânii mutaţi din Bulgaria în Dobrogea au fost nevoiţi să plece, satele întemeiate desfiinţându-se. Familia Budeş, din nou, a lăsat totul şi a plecat. "Acum, cei care au rămas în Bulgaria, cei mai săraci din sat atunci, sunt mai bogaţi ca noi. Asta este viaţa, aşa ne-a fost dat. A fost greu, am trecut prin multe, dar am răzbit", spune mulţumit acum, la împlinirea a 100 de ani, Dumitru S. Budeş.
A fost înrolat timp de şapte ani. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial una din misiunile sale a fost paza rafinăriilor de la Ploieşti şi a scăpat ca prin minune de bombardamentul americanilor. "Armata te lua, te îmbrăca, te hrănea, era bine, dar era periculos. Pe fratele meu l-au trimis pe front neinstruit, în linia întâi. Am avut mare noroc că am scăpat atunci".
Viaţa nu i-a fost uşoară nici după război. Au venit foametea din '46, schimbarea de regim, o
