Când deschid televizorul (nefiind abonat RCS-RDS, n-am căzut victimă embargoului din partea acestor retransmiţători şi am acces la ştiri prospete), tot aflu că încă un senator sau un deputat au sărit din barcazul spart al căpitanului Traian Băsescu şi-şi caută care cum şi unde poate salvarea politică. Nu doar în perspectiva alegerilor locale şi parlamentare, dar şi în aceea imediată, a votării moţiunii de cenzură, hemoragia PDL poate avea consecinţe rapide.

Personal, însă, nu cred că se va atinge cu acest prim prilej masa critică, aşa încât să se detoneze bomba şi Puterea să cadă. Probabil că lipirea de scaune şi interdicţia pentru arcul guvernamental de a vota vor fi paiul de care PDL se va agăţa, întârziindu-şi înecul. Şi, ceea ce-i grav, lungind cu încă nişte luni agonia unei administraţii incompetente şi nu numai. Luni în care incapacitatea profesională, dar şi interese oculte nu vor rămâne fără urmări asupra unei economii şubrede şi a unui nivel de trai execrabil. Am spus-o şi eu, de la bun început, ca şi majoritatea comentatorilor, că greu se putea alcătui o listă de miniştri de umplutură mai slăbănoagă, vădind dispreţ din partea lui Traian Băsescu, cel ce a dictat-o lui Boc, care, la rândul lui, i-a dat-o în plic lui MRU, desemnat premier.

Au fost destule două luni, spre a ne lămuri asuipra putirinţei noilor miniştri, recoltaţi dintre ajutoarele foştilor şi având aceleaşi metehne cu debarcaţii, ba chiar îngroşate. Din acest punct de vedere, votul în favoarea moţiunii ar fi o gură de aer pentru ţară. Repet, însă, bănuiesc că USL nu mai are timp să adune cele câteva voturi care-i mai sunt necesare, iar unii portocalii încă se scarpină-n cap: să plece, să nu plece?... Dar, dacă vrea cel puţin să-şi salveze o carieră politică pe care s-a grăbit s-o înceapă, ascultând de glasul dogit al sirenei de la Cotroceni, Mihai Răzvan Ungureanu are d