Marea incertitudine este cu cine vor vota alegătorii extremei drepte, electoratul lui Marine le Pen. Există deja sondaje care arată că 6 din 10 se vor deplasa spre Nicolas Sarkozy. Un preşedinte-candidat care-şi va radicaliza fără îndoială şi mai mult discursul în următoarele două săptămâni, tocmai ca să-i atragă cât mai mult pe aceşti alegători.

Ecuaţia lui Nicolas Sarkozy este greu de rezolvat, întrucât doar cu frontiştii nu poate câştiga, are nevoie şi de ceva voci de la centru. Or aceşti centrişti, chiar dacă sunt doar nouă procente, se tem ca de dracu' de extrema dreaptă. Cu alte cuvinte, Sarkozy riscă să-i sperie cu un discurs prea de dreapta. În plus, extrema dreaptă nu a dat niciodată în trecut consemn de vot şi n-o va face probabil nici acum. Numai o prăbuşire totală, o implozie a dreptei tradiţionale, a partidului UMP, după scrutinul prezidenţial, îi poate permite lui Marine Le Pen să devină cum visează ea "principala forţă de Opoziţie".

În lipsa acestor alegători extremişti de dreapta, Sarkozy s-ar mai fi putut bizui pe absenteişti, dar nici acolo nu sunt multe rezerve, ţinând cont că participarea a fost foarte importantă duminică la urne.

În tabăra opusă, la François Hollande, situaţia arată mai simplu. De altfel, sondajele de opinie realizate de duminică şi până luni îl dau o victorie confortabilă pe 6 mai, cu un avans minim de opt puncte în faţa conservatorului.

În plus, Hollande ştie că se poate baza pe toţi alegătorii tribunului de stânga, Jean-Luc Mélenchon, la fel şi pe simpatizanţii ecologişti şi fără îndoială că mare parte din cele două-trei procente de la candidaţii troţkişti tot la el vor veni.

Stânga, per ansamblu, ajunge practic la un nivel record după acest prim tur de scrutin, iar întrebarea care se pune azi este cât de mare va fi victoria socialistului peste două săptămâni. E important, întrucât pentru a