Lumea noastră se destramă. Sau, cel puțin, asta este senzația cu care se confruntă majoritatea celor pe care îi cunosc. Mass-media este plină de predicții îngrijorătoare. China se prăbușește. Euro se află pe marginea prăpastiei. Dolarul nu va mai fi moneda de referință a economiei mondiale. Coreea de Nord amenință planeta în numele lui Kim Il Sung. Ce avem de făcut într-o lume în care singura certitudine a rămas faptul că trăim în incertitudine?

O glumă care circulă pe Facebook se referea la un cuplu de vârstnici ce a fost întrebat care este secretul relației lor de peste 50 de ani. Răspunsul: ne-am născut într-o epocă în care, atunci când un lucru se strica, încercam să-l reparăm, nu îl aruncam la gunoi și îl înlocuiam cu altul mai nou. E mult adevăr în spusele bătrânilor. Nu avem cum să ducem la pubelă nici trecutul, nici țara, nici planeta. Putem doar să învățăm din greșeli și să încercăm să ne croim viitorul mai aproape de ceea ce ne dorim cu adevărat și ni se potrivește mai bine. Și totuși, de faptul că am înlocuit căruțele cu automobile și am scăpat de WC-ul din fundul curții nu se vaită nimeni. Se numește progres și ne face, pe majoritatea, un pic mai fericiți.

În afaceri, progresul este un factor esențial. Toate trebuie făcute mai repede, mai ieftin, mai bine. Viața este o scară rulantă care coboară. Nu poți rămâne pe loc decât dacă urci. Nu poți să ajungi mai sus decât dacă te miști mai repede decât majoritatea celor care vor același lucru ca și tine. Doar că la un moment dat obosești. Începi să te simți precum un hamster care aleargă de nebun într-un tambur. Nu-i nimic de reparat aici. Când începi să simți că te zbați în gol, e momentul să faci o schimbare. Am prieteni care au trecut prin criza hamsterului de corporație. Oameni valoroși, care au simțit ca viața, așa cum o trăiau ei în pielea de angajat cu funcție și scaun căldu