Reactia negativa fata de jocurile video este gresita. Cu toate ca violenta este prezenta in multe jocuri, nu poate fi considerata responsabila pentru o minte cu probleme, titreaza ziarul Guardian. Sursa imagine: squidoo.com
Dupa orice tragedie publica urmeaza lacrimi, lumanari aprinse si, daca faptuitorul are sub 40 de ani, apare intrebarea daca jocurile video fac parte din viata lui si daca umbra lor planeaza asupra tristei intamplari. Uneori aceasta tema ia nastere acolo unde exista tensiuni culturale intre generatii. Pe de-o parte sunt cei “educati”, pentru care jocurile video fac parte din dieta lor de divertisment si de cealalta parte sunt aceia “needucati”, care considera ca jocurile sunt daunatoare si ca impactul lor in viata reala se traduce prin faptul ca ne putem transpune pornirile violente in realitate.
Media s-a implicat in aceste tensiuni, creand indignare si proteste in randul publicului care e predispus sa fie impotriva jocurilor video si care are senzatia ca jocurile au rolul lor in cazul unei tragedii.
Studiile sunt inca neconcludente cu privire la legatura dintre violenta si consumul de informatii cu caracter violent. Cu toate ca politia s-a grabit sa arate cu degetul la hobby-ul jocurilor video, cum a fost in cazul lui Eric Harris si Dylan Klebold, autorii masacrului din 1999 de la liceul Colombine din SUA, jocurile video pot fi, cel mult, o evadare pentru mintile tulburi.
Insa cand ucigasii folosesc jocurile pentru antrenament, asa cum a spus Anders Breivik ca ar fi facut, devine mult mai complicat sa respingi astfel de idei care sunt folosite ca momeala pentru cititori. In acest caz, legatura dintre crimele in masa si jocurile video a fost facuta mult mai rapid datorita informatiilor continute in “manifest”, in care Breivik scria ca joaca Dragon Age: Origins pentru relaxare si World of Warcraft pentru “antrenament”. @N_P
