În Franţa e suspans, la noi nu. PDL se confruntă cu cel mai mortal dintre inamici: percepţia generalizată că va pierde alegerile. Sondajele de opinie, huiduielile din pieţe, dezertările din partid – toate arată iminenţa unui dezastru electoral.

Senzaţia este amplificată chiar de la vârful formaţiunii prezidenţiale. Nici n-a început oficial campania pentru locale şi deja se formulează discursuri de învins. Elena Udrea, liderul organizaţiei PDL Bucureşti, a subliniat ieri că responsabilitatea unui eşec nu poate fi atribuită unei singure persoane. Că deciziile se iau “în echipă” şi erorile sunt, deci, colective. Încercând să pară că îi ia apărarea lui Emil Boc, favorita Cotroceniului pleda, de fapt, pentru propria supravieţuire politică. Sunt tot mai multe vocile care îi cer capul, învinovăţind-o direct pentru degringolada în care se află organizaţia pe care o conduce. Pentru PDL, Capitala este deja pierdută. O ştie şi Băsescu, o ştie şi Udrea, o ştie şi cel din urmă membru de partid.

Fenomenul este, însă, naţional. O demonstrează nu atât sondajele, cât disperarea cu care democrat-liberalii încearcă să-şi piardă urma, inventând steaguri străine sub care să defileze, pentru năucirea alegătorului. Peste tot în ţară, PDL caută alianţe. Nu, nu fiindcă s-ar bucura de sfertul de procent adus de vreo formaţiune invizibilă pe radarele electorale! De la aceşti aliaţi microscopici nu se aşteaptă altceva decât să furnizeze perdele de fum. Un fum verde care să ascundă portocaliul celei mai catastrofale şi iresponsabile guvernări post-decembriste. Că tot se lăuda Emil Boc cu asumarea măsurilor dificile... Iată că, la momentul decontului, nimeni nu mai pare dispus să-şi asume nimic. De fapt, aceasta este singura constantă a unui regim care a făcut din incosecvenţă o formă de artă. Nimeni nu-şi asumă, de pildă, taxarea greşită a pensiilor. Curtea Constituţională a decis