Putea foarte ușor să fie un film ratat. Am mai văzut filme cu și despre turci din Germania. E un trend în cinematografia nemțească. Multe se ratează à la Kusturica. Se iau niște estici de prin partea Europei care e dincolo de Budapesta. Că sînt turci, români, bulgari, sîrbi, nu contează, ăștia toți seamănă între ei. Să le zicem generic ”balcanici”. Balcanicii ăștia sînt jegoși, dar veseli, bețivi dar filosofi, fără dinți dar cu sentimente, zgomotoși dar fanteziști, cerșetori dar boieri în sinea lor. Balcanicii ăștia sînt opuși civilizației Occidentale, care e curată dar plicticoasă, ordonată dar fără suflet, tristă dar binecrescută. Se adaugă niște povești absurde care miros a ev mediu, niște muzică gălăgioasă și săltăreață. Și gata filmul. Ciocnirea civilizațiilor în buricul Europei, băi, nene! Rîdeți, glumiți, vă veseliți, să cînte muzica!
Ei bine, filmul ăsta nu e așa. Adică balcanii de aici sînt și ei oameni normali. Au și ei probleme reale, nu țopăie ca apucații spre bucuria occidentalului plictisit de bunăstare. Și, poate cel mai important: nu apare nici o fanfară și oamenii au toți dinții în gură.
DE ACELASI AUTOR Ponta veneţianul, Antonescu cruciatul, Băsescu constituţionalistul Dicţionar de intervenţii UE în treburile interne Dragă Parlamentule, ajută-mă să te respect Moscova nu mai are răbdare cu noi. Dar cui îi pasă?Deci nu e Kusturica. Asta e cea mai importantă calitate a acestui film. Anume că e un film despre diferențe culturale, despre întîlnirea dintre niște balcanici și civilizația scrobită a nemților, despre adaptare, despre drame și bucurii familiale. Și e un film și emoționant și decent. Un turc merge în Germania să muncească, undeva prin anii 60, atunci cînd nemții făceau reclame în ziarele turcești să vină muncitori ieftini la ei în țară. Pleacă turcul nostru și lasă în urmă o soție și trei copii. Apoi se întoarce să-i ia cu el.
