Spre marea dezamăgire a fruntaşilor gălăţeni ai acestei etnii, anul acesta, Duminica Tomii şi prima zi a Paştelui Blajinilor, n-a mai fost prilej de chiulabale în cimitire.
În Duminica Tomii, n-au mai răsunat manele, n-au mai sfârăit grătare. A fost ca o întoarcere în timp pe vremea în care Paştele Blajinilor era sărbătorit după obiceiul creştinesc, dând de pomană, la mormintele celor dragi, bucatele pascale tradiţionale, ouă roşii, cozonac şi pască.
Părea uşor nefirească liniştea din Cimitirul Eternitatea, altminteri mai animat decât oricând în restul anului, la fel ca şi desfăşurarea de forţe poliţieneşti (de la Poliţia Locală) cum n-am mai văzut niciodată printre morminte.
Nici vorbă de limuzine trase lângă cele mai înzorzonate monumente funerare, de grătare cu fleici şi mici sfârâind în gemetele de jale ale faimoşilor „de la" Bucureşti, Ploieşti, Petroşani şi aşa mai departe.
Autorităţile locale şi-au adus aminte că există o hotărâre de Consiliu Local care interzice petrecerile câmpeneşti în cimitire şi au pus-o în aplicare.
"Anul acesta am interzis să se mai facă grătare în cimitire. Oamenii merg să se reculeagă şi să plângă la mormintele celor dragi, nu să chefuiască. N-am mai acceptat ca mormintele să fie călcate în picioare de lăutari. Poliţia Locală ne-a dat tot concursul pentru aplicarea legii", ne-a declarat Eduard Grosu, directorul Societăţii Locale Gospodărire Urbană.
Aşadar a fost o primă zi a „Paştelui mic" în care doar colecţionarii de pomeni i-au întinat semnificaţia.
Nu vă grăbiţi să judecaţi aspru această calificare, căci am văzut ţigănci care cărau cu greu sacii plini cu bunătăţile date de pomană de rudele celor morţi, până la poarta cimitirului, în faţa căreia s-au urcat în taxiuri.
Am asistat chiar la o scenă în care şoferul unui taxi a refuzat două pira
