Marine Le Pen a obţinut aproape 20% din voturile francezilor la alegerile prezidenţiale cu un discurs anti-UE şi anti-imigraţie. Discursul tradiţional de legitimare a UE prin pace şi prosperitate nu mai funcţionează astăzi. El a fost înlocuit cu discursul securitar al Europei fortăreţe îl auzim mai ales din partea extremiştilor, care critică comerţul internaţional, deschiderea frontierelor, importul masiv de produse din regiuni care nu respectă aceleaşi norme sociale şi de mediu, explică Amandine Crespy, profesoară de ştiinţe politice la Universite Libre de Bruxelles.

Cum se explică ascensiunea populiştilor şi euroscepticilor în ţările membre UE?

Ideea de până acum a unui consens permisiv s-a bazat pe faptul că până în anii ’90, a existat un acord aproape unanim în sânul populaţiilor asupra integrării europene care permitea elitelor naţionale să ia decizii de o manieră autonomă şi apoi să le prezinte electoratelor lor. Competenţele comunităţilor europene erau destul de reduse şi se rezumau în principal la piaţa comună, la abolirea frontierelor şi la cooperarea economică. Li se comunica oamenilor că este doar o uniune economică de care vom beneficia cu toţii. Dar nu li se cerea părerea – nu existau referendumuri. Odată cu tratatul de la Maastricht dezbaterea s-a schimbat puţin pentru că el instituie moneda unică, atingând unul dintre simbolurile suveranităţii de stat.

Acest tratat instituia şi procedura de codecizie între miniştri şi PE. Acest tratat a fost ratificat greu în Franţa cu 51%, cu angajarea puternică a lui Francois Mitterand. Britanicii erau reticenţi. În ţări precum Italia au avut loc reforme, precum cea a pensiilor, pentru a intra în zona euro. Efectul s-a simţit pe plan naţional unde chestiunile europene au început să fie politizate tot mai mult, iar unele forţe politice şi-au exprimat nemulţumirea şi opoziţia. Aşa am ajuns la dis