Nu critic decizia premierului de a stabili ziua de 30 aprilie drept nelucratoare in sectorul public. Este realista.
Pentru ca luni, 30 aprilie, inainte de marti, 1 Mai, ar fi fost o zi de chiul generalizat. Orice om care ar fi incercat sa-si rezolve o problema ar fi scos din minti de vremea pierduta aiurea.
Nu cred insa nici in explicatia cu stimularea turismului, poate a celui bulgaresc. Cel mult vom verifica aplicarea legii picnicului. Si nu cred nici in povestea cu recuperarea zilei intr-o sambata din mai. Nu s-a recuperat si nu se va recupera niciodata nimic cu adevarat.
Dar aceasta decizie, repet, realista a premierului pune reflectorul pe una dintre cele mai rusinoase boli romanesti, o boala pe care mai toti o recunoastem individual, dar sa nu dea necuratul sa ne-o reproseze cineva in public. Avem o teribila inclinatie spre chiul si daca ocaziile de a munci trec pe langa noi precum pasarile calatoare, cele de a mai lua o pauza nu sunt ratate niciodata.
Unde te intorci dai de cate o punte de vacanta. Ca legam Craciunul cu Sfantul Ion, ca legam Vinerea Mare cu 1 Mai, nu stiu cum se face ca ne fofilam minunat intre libere, iar unde ele nu sunt legale, ni le facem cumva.
Sigur, pe hartie, avem mai putine zile libere legale decat alte tari UE. Dar si productivitatea muncii este printre cele mai scazute. Probabil ca ne-am putea permite acelasi numar de sarbatori legale daca eficienta muncii ar fi aceeasi cu a tarilor cu care ne comparam.
Dar acolo munca unui om o face un om, nu o fac doi sau chiar trei oameni. Acolo, cand te duci sa platesti o taxa, nu te plimbi pe la patru ghisee consecutive, unul cu calculul, unul cu verificarea, unul cu banii si unul cu stampila. Acolo nu stai cu orele la coada pentru ca din trei functionari doar unul munceste, iar restul in cel mai bun caz plimba hartii. @N_P