O prima trasatura constanta, care explica aproape toate diferentele, este ca francezilor le pasa de tara lor si actioneaza pentru ea, nu se multumesc doar sa isi contemple destinul.
In timp ce noua ne place mai degraba sa ne plangem soarta aspra, sa meditam la conspiratia universala si sa ne laudam cu gratia divina pe care o vom primi dupa viata cu cea mai scazuta speranta din lume. Toate elementele constitutive ale etosului nostru par sa ne impinga doar inspre non-actiune.
Adevarati budisti ai estului, ne diferentiem fundamental de semintiile vestului in primul rand prin implinirea pe care o gasim in non-actiune. "A face nimic" este pe punctul de a deveni adevarata religie a noastra.
Constatarea a ajuns atat de tocita in cliseele insuportabile ale istoriei noastre mioritice, incat s-a extins pana in fibra moleculara. Nu e totusi mai putin adevarata. Nu e metafizica incarcata de poezie si goala de continut. Dimpotriva. Se poate masura atat de riguros ca rezultatul poate fi exprimat printr-un numar cat se poate de exact.
Franta e un bun model de comparatie. Ar fi putut fi la fel de bine oricare alta tara din vest - diferenta fundamentala ar fi fost aceeasi. Cand ei actioneaza, noi privim. Cand ei mediteaza, noi ne plangem si cersim. Cand ei reglementeaza, noi pregatim exceptiile. Si lista poate continua.
Avem cel putin inventivitate, pentru ca am fost in stare sa opunem aproape fiecarei trasaturi europene cate un "specific local". Insa Franta este astazi un exemplu perfect pentru ca o anumita particularitate a alegerilor de acolo scoate si mai bine in evidenta lipsurile noastre.
Pentru ca iubim sa ne prezentam ca "sora mai mica" a Frantei si pentru ca lipsa de activitate a produs cele mai bizare si fortate asemanari, sa privim o clipa rezultatele alegerilor primului tur al prezidentialelor din Hex
