Astăzi, de Sfântul Gheorghe, 924.830 de români îşi serbează onomastica. Potrivit statisticilor Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, cei mai mulţi dintre sărbătoriţi sunt bărbaţi - 739.368. Cel mai frecvent nume este George, pe care îl poartă 144.873 de români, iar în rândul doamnelor şi domnişoarelor, cel mai des întâlnit nume este Georgeta - 135.370 botezate astfel. Marele mucenic Gheorghe a trăit în vremea împăratului Diocleţian, trăgându-se din Capadochia, din neam strălucit şi luminat, din ceata ostaşilor ce se chemau tribuni. În anul 303, împăratul a dat un decret prin care toţi creştinii erau obligaţi să se lepede de credinţa în Hristos şi să se închine zeilor. Sfântul Gheorghe, pentru că nu a vrut să se jertfeasca zeilor, a fost condamnat la moarte prin decapitare, în ziua de 23 aprilie. În tradiţia populară, Sfântul Gheorghe este cunoscut sub numele de Sân-George. Este considerat a fi un zeu al vegetaţiei, protector al naturii înverzite, al vitelor şi al oilor. În spiritualitatea populară, între Sân-George şi Samedru (Sfântul Dumitru) există o înţelegere cosmică. Se spune că, atunci când broaştele cântă pentru prima oară, Sân-George ia cheile de la Sâmedru pentru a deschide drumul naturii spre viaţă. În dimineaţa zilei de Sân-George, capul familiei, întotdeauna un bărbat, aşeza la stâlpii porţilor şi ai caselor, la ferestrele şi uşile caselor şi grajdurilor, în grădini şi pe mormintele din cimitire ramuri verzi. Se credea că oamenii, vitele şi semănăturile erau protejate de forţele malefice. În ajunul zilei de Sân-George, fetele de măritat credeau că îşi pot vedea ursitul dacă priveau într-o cofă plină cu apă.

Autori: A.B.

Astăzi, de Sfântul Gheorghe, 924.830 de români îşi serbează onomastica. Potrivit statisticilor Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor din cadrul