Reforma Fiscului nu va rezolva mare lucru, dacă autorităţile de la Bucureşti nu vor gândi, în paralel, şi o reconstrucţie logică, inteligentă şi de bun-simţ economic a păienjenişului de taxe şi impozite care îl asediază pe contribuabil şi îl face să viseze la evaziune.
Cam din primăvara lui 2010, autorităţile ne ameninţă cu o reformă a autorităţii fiscale, una care să aducă mai mulţi bani înspre cea mai subţire punguţă de bani publici din Europa. Până acum câteva zile, proiectul părea amânat până la Calendele greceşti. Nu există nici acum multe detalii despre reconstruirea Fiscului, dar ştim că ideea generală este de a uni toate forţele de control ale diverselor agenţii şi autorităţi care se ocupă de urmărirea banului datorat statului. Mai bănuim că ideea ascunsă este de a limita contactele între inspectori şi inspectaţi, pentru a micşora teritoriul corupţiei.
La urma urmelor, o coordonare a controlului nu pare să fie o idee rea. Italienii, pe care istoria relativ recentă i-a silit să lupte cu cea mai organizată forţă a corupţiei, fraudei şi criminalităţii, Mafia, au militarizat Garda Financiară şi i-au extins atribuţiile de control şi prevenţie de la evaziune fiscală, controlul jocurilor de noroc şi până la lupta împotriva spălării banilor, a contrabandei, a negustorilor de droguri. Garda Financiară italiană are un departament de Poliţie a mediului, care a amendat, în 2010, peste 3.700 de delicte în acest domeniu. Aceeaşi instituţie de control fiscal acoperă şi domeniul vamal şi o face eficient. Practic, italienii au o organizaţie militarizată care scotoceşte tot peisajul fiscal, şi nu numai. O fac însă cu ajutorul unei armate de 68.130 de angajaţi, care dispune de o flotă de avioane, elicoptere, maşini şi motociclete. Dar nu Italia este modelul reformei fiscale din România, cu toate că, la un anumit moment, ideea de a militariza Garda noast
