Recent, inteleptul pesedist Ion Iliescu sustinea un colocviu semidoct despre regulile de baza ale democratiei. "Lectia" s-a derulat la o televiziune. Definitii, teoreme si axiome aduse la zi, dar pe care el insusi le-a ignorat in mandatele avute.
Nu isi mai sublinia spusele fluturand mana ca la masurile unui solfegiu expus la un congres PCR, insa exprimarea ramanea proprie retoricii tepene. Asa cum a invatat de la mentorii sai proletcultisti. Propozitii interminabile, abundenta de vorbe prin invaluire. Texte ferchese cu miezul sterp.
Fostul lider al Romaniei a emis un truism tardiv de valabilitatea caruia sunt convinsi pana si cei aflati la putere: CASS-ul impus arbitrar pensionarilor. Iliescu a plusat cu restituirea sumelor oprite. De fapt, un adevar ce nu-i apartine, ci se impune dintr-o logica elementara.
"Oamenii trebuie sa-si recupereze banii. Taierea salariilor si a pensiilor nu e doar o masura anti-sociala este si una anti-economica, afectand puterea de cumparare a cetatenilor", constata onorificul sef pesedist, trasandu-le junilor discipoli si o directiva de grijuliu tatuc, conform careia USL trebuie sa dea cep majorarii salariilor, ca "masura primordiala".
Doleanta de natura stangista, chiar daca este una corecta, nu constituie o premiera. A fost exersata de pionierii "sepcilor rosii"- Marx, Lenin si adeptii invataturilor lor de mai tarziu de tip Grivita CFR.
Proprietatea privata, un moft
Mai importanta decat aceste repuneri in drepturi banesti este de departe reglementarea situatiei bunurilor confiscate de "regimul nelegitim si criminal", ca sa-l citez pe Traian Basescu. Este cu siguranta un subiect incomod pentru Ion Iliescu si credincioasa-i camarila postdecembrista trimisa intr-un temporar repaus in 1996.
Proprietatea privata, un moft pentru orice comunist care se respecta
