Rezultatul primului tur al alegerilor din Franta a fost doar confirmarea unei asteptari de care nimeni nu se prea indoia. Nicholas Sarkozy si Francois Hollande sau invers, finalistii erau aproape certi. Nici scorul strans dintre cei doi nu este o surpriza.
Dar acest prim tur de scrutin de la Paris a avut si o componenta pe care eu as califica-o mai mult decat surpinzatoare. As califica-o drept socanta.
Candidata Frontului National, partid de extrema drepta, Marine Le Pen a obtinut 17,9%, adica 6.421.808 voturi. Candidatul Frontului de Stanga si al Partidului Comunist, adica al extremei stanga, Jean-Luc Melenchon, a obtinut, la randul, sau 11,11%.
Daca insumam scorurile extremelor esichierului politic francez au obtinut aproximativ 30%. Si aceste procente vor influenta decisiv verdictul din 7 mai.
Remarcam si faptul ca intreaga campanie electorala din Franta a avut puternice tuse nationaliste. Daca Nicholas Sarkozy promitea, de exemplu, ca va cere reviziuirea acordului Schengen daca UE nu va fi aparata de imigranti clandestini si si-a facut din fobia fata de tigani un adevarat cal de bataie electoral, contracandidatul sau socialist a propus limitarea de catre Parlament a numarului de muncitori est-europeni, in special romani si bulgari, pe care Franta ar fi dispusa sa ii accepte.
Acest puseu nationalist si ascensiunea certa a extremismului nu sunt exceptii frantuzesti. Multe tari europene, precum Olanda, Belgia si Finalnda, resimt aceleasi evolutii. Si este o reactie explicabila in conditii de criza. Cu cat ea este mai profund resimtita de populatie, cu atat mesajul extremist, revansard si frustrat are o aderenta mai mare.
Si cu cat sunt mai lipsiti de solutii si cu un bilant mai negativ, cu atat mai mult derapeaza politicienii spre nationalism ca ultim argument emotional, fara prea mare implicare
