În plină primăvară, dinspre Franţa vine zvon de schimbare. Iar pentru toată suflarea bătrânului continent, zvon de speranţă. Fiindcă, orice s-ar spune, criza şi-a făcut prea mult de cap în Europa. Apărută peste noapte, mai întâi timid, apoi, speculând perplexitatea îndelungă a victimelor, a început să-şi arate colţii… A dat iama prin economiile ţărilor membre UE, a bulversat vieţile oamenilor, desfiinţându-le fără milă dreptul la muncă. A permis caracatiţei multinaţionale să-şi hrănească braţele şi aşa vânjoase. Normalitatea s-a transformat în dezastru. Au fost suficienţi trei ani pentru a se instaura cu drepturi depline, în defavoarea tuturor categoriilor sociale. Ce a urmat, ştie şi un copil… După Grecia, Portugalia, Italia şi Spania, a venit şi rândul Franţei. România încă nu s-a trezit ! Dar mai sunt speranţe…

Categoric, Franţa - care, iată, răbufneşte pentru prima oară în istoria crizei - va instaura schimbarea în favoarea celor mulţi şi umiliţi. Şomajul având cea mai ridicată cotă din ultimii cinci ani: peste un milion de oameni, pe drumuri, în ultimii ani; puterea de cumpărare fiind drastic afectată; sărăcia a luat proporţii incredibile - 8 milioane de oameni sub limitele sărăciei… Era de aşteptat ca alegerile prezidenţiale să debuteze cu o forţă uriaşă împotriva dreptei. Iar rezultatele primului tur de duminică, 22 aprilie, par a fi, prin procentele înregistrate de socialistul François Hollande - candidatul pentru preşedinţie - un duel al stângii împotriva dreptei. Pentru prima dată, preşedintele în exerciţiu iese pe locul doi. Presa franceză remarcă, evident, cu uşoară ironie: "Franţa e o ţară de dreapta care votează la stânga…". De data asta, poporul a fost şi este împotriva elitelor, a îmbuibaţilor care l-au sărăcit. Potrivit săptămânalului german Der Spiegel, a fost "un vot de furie"; "francezii sunt frustraţi la vederea stării în care se află