În Siria, planul de pace impus sau mai degrabă propus de comunitatea internaţională nu a reuşit până acum decât să diminueze numărul de morţi. Prezenţa căştilor albastre nu a oprit în nici un caz tancurile regimului de la Damasc, care continuă să tragă în populaţia revoltată.

Până la intrarea în vigoare a aşa-zisului plan de pace Annan, bilanţul zilnic al morţilor era cuprins în Siria între 50 şi 100. În condiţiile aşa-zisei “aplicări” a planului, numărul victimelor zilnice s-a diminuat cam cu jumătate. Altfel spus, în fiecare zi sunt ucişi între 25 şi 50 de sirieni.

Cotidianul Le Monde publică un editorial cu un titlu simbolic pentru situaţia din această ţară: “Occidentalii prinşi în capcana Damascului”. Ceea ce vrea să spună editorialistul este că regimul preşedintelui Bashar al-Assad nu are absolut nici o intenţie de a opri focul şi de altfel nici nu poate să o facă. Pentru că o parte a Opoziţiei care s-a militarizat (este vorba de Armata Siriană Liberă) nu doreşte nici încetarea focului şi nici negocieri cu regimul de la Damasc.

Occidentalii sunt obligaţi să recunoască acest lucru, insurecţia radicalizată din Siria are un singur scop, acela de a continua lupta, în speranţa că va forţa o intervenţie militară internaţională, aşa cum a fost cazul în Libia. De unde atacurile care continuă împotriva trupelor guvernamentale şi represaliile inerente, un fel de cerc vicios al violenţei. De pe data de 12 aprilie, când a intrat în vigoare “planul de pace”, 70 de soldaţi guvernamentali au fost ucişi.

Bashar al-Assad nu are însă nici intenţia, indiferent câte căşti albastre va trimite ONU în Siria, să permită Opoziţiei să-şi reia marile manifestaţii de stradă. Damascul a văzut unde duc aceste manifestaţii: în Tunisia şi în Egipt ele au dus la căderea regimurilor respective. Ce au de făcut occidentalii în aceste condiţii? Le Monde consideră că ei