Cum arată viitorul bibliotecilor tradiţionale? Care va fi rostul lor?
Bibliotecile academice vor avea, încă, un rol important. Vor curatoria colecţiile mari, istorice; vor deveni mai mult instituţii ale memoriei, în care vin universitarii şi scormonesc în cărţile vechi. Bibliotecile publice se transformă sau mor. Deoarece cartea cumpărată sau de împrumut nu va mai fi la mare căutare, textul va fi citit acasă pe un reader, un ecran etc.
Bibliotecarilor, însă, le prevăd un viitor strălucit. Se tot trăncăne că avem o „societate informaţională“... În acest caz, profesioniştii informaţiei ar trebui să aibă o pîine de mîncat. Poate e puţin wishful thinking, dar, chiar dacă nu se vor intitula bibliotecari, cei care manevrează informaţia trebuie să aibă un viitor foarte bun. La marea masă de informaţie care ne inundă, sînt necesari oameni care să o organizeze, care să ne permită să ne descurcăm în „jungla informaţională“. Iar aceştia sînt information scientists.
De altfel, bibliotecile publice tradiţionale sînt deja în mare transformare, chiar şi la noi, chiar dacă mai încet. Pînă acum, acest tip de bibliotecă a oferit un serviciu public preţios, acela de a găsi şi a-i împrumuta cetăţeanului documentul de care are nevoie sau a-i răspunde la întrebări – în ţările scandinave şi în SUA, aşa-numitul bibliotecar de referinţe e foarte important.
Dar nu i-ar fi mai simplu să caute direct pe Google? De ce să se mai deplaseze pînă la bibliotecă pentru astfel de întrebări punctuale?
Într-adevăr... dar, în urmă cu 20 de ani, biblioteca publică reprezenta un fel de Google. Acum, majoritatea îşi găsesc răspunsul la astfel de întrebări pe Internet. Totuşi, cînd nu găseşti ceva pe web, într-o formă sau alta, bibliotecile care se respectă au servicii de referinţe pe e-mail, unde poţi întreba de la lucruri simple pînă la altele foarte complicate. Acum, nevoil
