- Istoric - nr. 999 / 24 Aprilie, 2012 Val de crime la Zalau Merita consemnate pentru memoria umanitatii cateva secvente din conversatia noastra, purtata in amurgul agitatei vieti a parintelui Trufasiu, intr-o casa modesta din apropierea garii clujene: - In fata dramelor pe care le-ati trait, care a fost atitudinea protopopilor romano-catolic si reformat? - S-au bucurat de toate cele care mi s-au inscenat! Ba, au lucrat si ei pentru asta. Intrebarea aceasta mi-a adresat-o de zeci de ani si securitatea, care m-a urmarit zeci de ani. Si lor li s-ar fi parut normal sa slujeasca adevarul si Casa lui Dumnezeu. Ce pot sa spun, de pilda, despre vizita pe care mi-au facut-o cei doi protopopi, romano-catolic si reformat din Zalau, in iulie 1940? Au venit sa le intind mana si am facut-o cu inima curata. Peste o luna, cand au inceput sa se napusteasca peste Ardeal dramele Diktatului, la atitudinea de buna intelegere, concilianta, a mea si a romanilor fata de etnia maghiara, au reactionat fara un dram de demnitate umana si de respect. Peste ani, in 1952, aveam sa ne aflam, eu si preotul reformat Kõbles Andrei, intr-o alta ipostaza, in inchisoarea Vacaresti... - Ce v-a dus acolo? - Au zis ca am fost national-taranist. Le-am spus ca n-am facut politica, dar, normal, pentru ca Maniu a fost din judetul nostru, l-am votat... - Cati ani ati fost inchis la Vacaresti? - Treisprezece luni... Au dat-o afara din serviciu si pe sotia mea. Opt ani am fost somer, apoi, episcopul m-a trimis la Alesd, dupa care, ajungand la Cluj, s-a pus problema ori preot ortodox, ori la munca de jos. Am ajuns la Fabrica de Portelan Iris, de unde am pensie de muncitor necalificat. N-a fost usor. Mi-au murit doi copii si traieste doar unu’, am ramas singur, dupa ce am slujit si biserica douazeci de ani. Primul nepot e student la Constructii... - Ce i-ati transmite nepotului-student? - Sa fie demn, iar