- semnificaţia unei ironii -

Gigi Becali este un destin istoric fără personaj istoric. Rădăcinile lui de cioban şi aventurile imobiliare în Pipera reconstituie secvenţa descălecatului într-un timp post-istoric, la o mie de ani de la evenimentele propriu-zise, ilar şi totuşi plin de sensuri.

Apetitul din anii trecuţi al românilor pentru case pe pămînt – sintagmă ce diferenţiază construcţia de cărămidă, de sine stătătoare de cea din ţi-ai luat casă, referitoare la apartamentul de bloc cumpărat cu greutate – nu a fost doar o nebunie naţională, ci şi o pulsiune istorică. Din modul cum s-au cristalizat statele în Europa, ştim că o ţară este o sumă de proprietăţi private, aglutinate în timpul feudalismului. Dar, pe de altă parte, România a evadat din acest algoritm, cel puţin în vremea comunismului, odată cu naţionalizarea din 1948, care a substituit abstractul stat proprietarilor cu nume şi faţă. Legea şi politicul au potenţat cariera altei sintagme, ţara nimănui, referire peiorativă la o Românie în care lucrurile se întîmplă ciudat. Dar şi incidenţa unei infracţiuni necunoscute aiurea, furtul din avutul obştesc.

DE ACELASI AUTOR Ministrele şi pompa Brandul Moş Crăciun Probleme de imagine - Antonescu, Băsescu, Diaconescu, Ponta Patria ca baby sitter, de 1 DecembriePe acest fundal istoric a apărut Gigi Becali, dornic de o păşune pentru oile tatălui, Tase. Începuturile miliardarului nu sînt consemnate foarte precis, dar aşa e cu toate personajele legendare, chiar şi cînd legenda e o caricatură. Certă e apartenenţa lui Becali la romanitatea sud-dunăreană, familia de aromâni din care provine, care îşi găseşte şi ea locul, ironic, în povestea cu transhumanţa. Dar, la un moment dat, transhumanţa devine descălecat. Momentul e acela cînd cele 20,9 hectare din Pipera se transformă, din păşune, în loturi de casă. Atunci se petrece un soi de înţărare, maidanul